Apocalipsa
1
Descoperirea lui Isus Cristos, pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi ce trebuie să se întîmple în curînd. Şi El a făcut-o cunoscut trimiţînd-o prin îngerul Său robului Său Ioan,
care a adeverit Cuvîntul lui Dumnezeu şi mărturia lui Isus Cristos, tot ce a văzut.
Fericit este cel care citeşte, şi cei care aud cuvintele profeţiei şi păzesc ce este scris în ea, căci vremea este aproape!
Ioan, către cele şapte adunări care sînt în Asia: Har vouă şi pace de la: Cel ce este şi Cel ce era şi Cel ce vine, şi de la cele şapte Duhuri care sînt înaintea tronului Său
şi de la Isus Cristos, Martorul credincios, Cel întîi născut dintre cei morţi şi Stăpînitorul împăraţilor pămîntului! A Celui care ne iubeşte şi ne-a eliberat din păcatele noastre prin sîngele Său,
şi ne-a făcut o împărăţie, preoţi pentru Dumnezeu Tatăl Său: A Lui să fie gloria şi tăria în vecii vecilor! Amin.
Iată, El vine cu norii, şi II va vedea orice ochi, şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pămîntului se vor jeli din pricina Lui! Da, Amin.
„Eu sînt Alfa şi Omega”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel ce este şi Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic”.
Eu, Ioan, fratele vostru şi împreună-părtaş la necaz şi la împărăţie şi la răbdare în Isus, eram pe insula numită Patmos, din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Isus.
10 În ziua Domnului am fost în Duhul, şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca al unei trîmbiţe,
11 zicînd: „Ce vezi, scrie într-o carte, şi trimite-o celor şapte adunări: la Efes şi la Smirna şi la Pergam şi la Tiatira şi la Sardes şi la Filadelfia şi la Laodiceea”.
12 Şi m-am întors să văd glasul care vorbea cu mine; şi întorcîndu-mă, am văzut şapte lampadare de aur.
13 Şi în mijlocul lampadarelor era Unul care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă pînă la picioare şi încins în jurul pieptului cu un brîu de aur.
14 Dar capul Lui şi părul Lui erau albe ca lîna albă, ca zăpada; şi ochii Lui erau ca o flacără de foc;
15 şi picioarele Lui erau asemenea aramei lucitoare, ca într-un cuptor încins; şi glasul Lui era ca un sunet de ape multe;
16 El avea în mîna dreaptă şapte stele, şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era cum străluceşte soarele în puterea lui.
17 Şi cînd L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. Şi El Şi-a pus mîna dreaptă peste mine, zicînd: „Nu te teme! Eu sînt Cel dintîi şi Cel din urmă,
18 şi Cel viu: şi am fost mort, şi iată, sînt viu în vecii vecilor. Şi Eu am cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.
19 Scrie deci ce ai văzut, şi ce este, şi ce se va întîmpla după acestea.
20 Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut pe mîna Mea dreaptă, şi a celor şapte lampadare de aur: Cele şapte stele sînt îngerii celor şapte adunări, şi cele şapte lampadare sînt şapte adunări.