1 Şi al cincilea înger a trâmbiţat. Şi am văzut o stea din cer căzută pe pămînt, şi i s-a dat cheia puţului Adâncului,
2 şi el a deschis puţul Adâncului. Şi din puţ s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul puţului.
3 Şi din fum au ieşit nişte lăcuste pe pămînt. Şi li s-a dat putere, cum au putere scorpionii pămîntului.
4 Şi li s-a zis să nu vatăme iarba pămîntului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care nu au pe frunţi pecetea lui Dumnezeu.
5 Şi li s-a dat să nu-i omoare, ci să fie chinuiţi cinci luni; şi chinul lor era ca şi chinul unui scorpion, cînd înţeapă pe un om.
6 Şi în acele zile oamenii vor căuta moartea şi n-o vor găsi cu nici un chip; şi vor tânji să moară, şi moartea fuge de ei.
7 Şi înfăţişarea lăcustelor era asemenea unor cai pregătiţi pentru război. Şi pe capetele lor erau ca nişte cununi asemenea aurului. Şi feţele lor erau ca nişte feţe de oameni.
8 Şi aveau părul ca părul de femeie, şi dinţii lor erau ca dinţii de lei.
9 Şi aveau platoşe ca nişte platoşe de fier, şi vuietul aripilor lor era ca vuietul de care cu mulţi cai, alergând la război.
10 Şi aveau cozi asemenea scorpionilor, şi ţepi. Şi puterea lor era în cozile lor, ca să vatăme pe oameni cinci luni.
11 Peste ele au ca împărat pe îngerul Adâncului; numele lui este pe evreieşte Abadon, şi pe greceşte are numele Apolion.
12 Primul necaz a trecut. Iată că mai vin încă două necazuri după aceea.
13 Şi al şaselea înger a trâmbiţat. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu
14 zicînd îngerului al şaselea care avea trîmbiţă: „Dezleagă pe cei patru îngeri care sînt legaţi la râul cel mare Eufrat!”
15 Şi au fost dezlegaţi cei patru îngeri care fuseseră pregătiţi pentru ceasul şi ziua şi luna şi anul acela ca să omoare a treia parte din oameni.
16 Şi numărul oştilor de călăreţi era de două sute de milioane; le-am auzit numărul.
17 Şi astfel am văzut în vedenie caii şi cei ce şedeau pe ei: avînd platoşe ca focul şi ca iacintul şi ca pucioasa. Şi capetele cailor erau ca nişte capete de lei, şi din gurile lor iese foc şi fum şi pucioasă.
18 A treia parte din oameni au fost omorîţi de aceste trei urgii: de focul şi de fumul şi de pucioasa care ieşeau din gurile lor.
19 Căci puterea cailor era în gura lor şi în cozile lor; căci cozile lor erau asemenea şerpilor, avînd capete, şi cu ele vătămau.
20 Şi cei rămaşi dintre oameni, care nu fuseseră omorîţi prin aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mîinilor lor, ca să nu se închine demonilor şi idolilor de aur şi de argint şi de aramă şi de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.
21 Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furturile lor.