10
1 Şi am văzut un alt înger tare coborându-se din cer, îmbrăcat cu un nor, şi curcubeul era pe capul lui, şi faţa lui era ca soarele, şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc.
2 Şi el avea în mînă o cărticică deschisă. Şi a pus piciorul drept pe mare, dar cel stâng pe pămînt,
3 şi a strigat cu glas puternic, cum răcneşte un leu. Şi cînd a strigat el, cele şapte tunete au vorbit cu glasurile lor.
4 Şi cînd au vorbit cele şapte tunete, am vrut să scriu; şi am auzit din cer un glas zicînd: „Pecetluieşte ce au vorbit cele şapte tunete, şi n-o scrie!”
5 Şi îngerul pe care l-am văzut stînd pe mare şi pe pămînt şi-a ridicat mîna dreaptă spre cer
6 şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a creat cerul şi ce este în el, şi pămîntul şi ce este pe el, şi marea şi ce este în ea, că nu va mai fi timp,
7 ci în zilele glasului îngerului al şaptelea, cînd este pe cale să trâmbiţeze, atunci este sfârşită taina lui Dumnezeu, după vestea bună adusă de El robilor Săi profeţi.
8 Şi glasul pe care l-am auzit din cer mi-a vorbit iarăşi şi a zis: „Du-te de ia cartea deschisă din mîna îngerului care stă pe mare si pe pămînt!”
9 Şi m-am dus la înger, spunându-i să-mi dea cărticica. Şi el mi-a zis: „Ia-o şi mănânc-o! Şi ea îţi va amărî stomacul, dar în gura ta va fi dulce ca mierea”.
10 Şi am luat cărticica din mîna îngerului şi am mîncat-o: şi în gura mea a fost dulce ca mierea; şi, după ce am mîncat-o, mi s-a făcut stomacul amar.
11 Şi mi s-a zis: „Trebuie să profeţeşti iarăşi despre multe popoare şi naţiuni şi limbi şi împăraţi”.