10
Şi am văzut un alt înger tare coborându-se din cer, îmbrăcat cu un nor, şi curcubeul era pe capul lui, şi faţa lui era ca soarele, şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc.
Şi el avea în mînă o cărticică deschisă. Şi a pus piciorul drept pe mare, dar cel stâng pe pămînt,
şi a strigat cu glas puternic, cum răcneşte un leu. Şi cînd a strigat el, cele şapte tunete au vorbit cu glasurile lor.
Şi cînd au vorbit cele şapte tunete, am vrut să scriu; şi am auzit din cer un glas zicînd: „Pecetluieşte ce au vorbit cele şapte tunete, şi n-o scrie!”
Şi îngerul pe care l-am văzut stînd pe mare şi pe pămînt şi-a ridicat mîna dreaptă spre cer
şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a creat cerul şi ce este în el, şi pămîntul şi ce este pe el, şi marea şi ce este în ea, că nu va mai fi timp,
ci în zilele glasului îngerului al şaptelea, cînd este pe cale să trâmbiţeze, atunci este sfârşită taina lui Dumnezeu, după vestea bună adusă de El robilor Săi profeţi.
Şi glasul pe care l-am auzit din cer mi-a vorbit iarăşi şi a zis: „Du-te de ia cartea deschisă din mîna îngerului care stă pe mare si pe pămînt!”
Şi m-am dus la înger, spunându-i să-mi dea cărticica. Şi el mi-a zis: „Ia-o şi mănânc-o! Şi ea îţi va amărî stomacul, dar în gura ta va fi dulce ca mierea”.
10 Şi am luat cărticica din mîna îngerului şi am mîncat-o: şi în gura mea a fost dulce ca mierea; şi, după ce am mîncat-o, mi s-a făcut stomacul amar.
11 Şi mi s-a zis: „Trebuie să profeţeşti iarăşi despre multe popoare şi naţiuni şi limbi şi împăraţi”.