1 Şi mi s-a dat o trestie asemenea unui toiag şi mi s-a zis: „Scoală-te şi măsoară templul lui Dumnezeu si altarul şi pe cei ce se închină în el.
2 Şi curtea care este în afara templului las-o la o parte şi n-o măsura, pentru că a fost dată neamurilor, şi ele vor călca în picioare sfînta cetate patruzeci şi două de luni.
3 Şi voi da celor doi martori ai Mei să profeţească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şaizeci de zile”.
4 Aceştia sînt cei doi măslini şi cele două lampadare care stau înaintea Domnului pămîntului.
5 Şi dacă vrea cineva să-i vatăme, le iese foc din gură şi mistuie pe duşmanii lor; şi dacă vrea cineva să-i vatăme, trebuie să fie omorît tot aşa.
6 Aceştia au putere să închidă cerul, ca în zilele profeţiei lor să nu cadă ploaie, şi au putere peste ape să le prefacă în sînge, şi să lovească pămîntul cu orice urgie, ori de cîte ori vor dori.
7 Şi cînd îşi vor fi sfîrşit mărturia, fiara care se ridică din Adânc va face război cu ei şi îi va învinge şi îi va omorî.
8 Şi cadavrele lor vor zăcea pe strada cetăţii celei mari, care este numită duhovniceşte „Sodoma” şi „Egipt”, unde a fost răstignit şi Domnul lor.
9 Şi cei dintre popoare şi seminţii şi limbi şi naţiuni vor privi cadavrele lor trei zile şi jumătate, şi nu vor lăsa ca să fie puse cadavrele lor în mormînt.
10 Şi locuitorii de pe pămînt se vor bucura de ei şi se vor veseli, şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi profeţi chinuiseră pe locuitorii de pe pămînt.
11 Şi după cele trei zile şi jumătate, răsuflarea de viaţă din Dumnezeu a intrat în ei şi au stat în picioare, şi o mare teamă a apucat pe cei ce i-au privit.
12 Şi au auzit din cer un glas puternic, zicîndu-le: „Suiţi-vă aici!” Şi s-au suit spre cer în nor, şi duşmanii lor i-au privit.
13 Şi în ceasul acela a fost un mare cutremur de pămînt, şi a zecea parte din cetate s-a prăbuşit. Şi şapte mii de oameni au fost omorîţi în cutremurul de pămînt. Şi cei rămaşi s-au înfricoşat şi au dat glorie Dumnezeului cerului.
14 Al doilea necaz a trecut. Iată, al treilea necaz vine curînd.
15 Şi al şaptelea înger a trîmbiţat. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, zicînd: „împărăţia lumii a ajuns a Domnului nostru şi a Cristosului Său. Şi El va împăraţi în vecii vecilor”.
16 Şi cei douăzeci şi patru de mai-bătrîni, care şedeau înaintea lui Dumnezeu pe tronurile lor, au căzut pe feţele lor şi s-au închinat lui Dumnezeu,
17 zicînd: „îţi mulţumim, Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai, că ai luat puterea Ta cea mare şi ai început să îm­părăteşti.
18 Şi naţiunile se mîniaseră, şi a venit mînia Ta, şi vremea morţilor ca să fie judecaţi, şi să dai răsplată robilor Tăi, profeţilor şi sfinţilor, şi celor ce se tem de Numele Tău, celor mici şi celor mari, şi să nimiceşti pe cei ce nimicesc pămîntul!”
19 Şi templul lui Dumnezeu din cer a fost deschis, şi chivotul legămîntului Său a fost văzut în templul Său. Şi au fost fulgere şi glasuri şi tunete şi un cutremur de pămînt şi o grindină mare.