1 Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea au auzit că neevreii primiseră şi ei Cuvântul lui Dumnezeu. 2 Şi când Petru s-a dus la Ierusalem, cei care erau circumcişi i-au făcut reproşuri, 3 spunând: „Ai intrat la nişte bărbaţi necircumcişi şi ai mâncat cu ei!“
4 Petru a început să le explice în ordine tot ce se întâmplase. El a zis: 5 „Eram în oraşul Iope şi, în timp ce mă rugam, am avut în extaz o viziune: un obiect care semăna cu o faţă mare de masă prinsă de cele patru colţuri care cobora din cer şi venea până la mine. 6 Eu l-am examinat atent şi am văzut patrupedele pământului, animalele sălbatice, reptilele, ca şi păsările cerului. 7 Apoi am auzit o voce care îmi spunea: «Scoală-te, Petru, înjunghie şi mănâncă!»
8 Dar eu am zis: «În niciun caz, Doamne, pentru că niciodată n-a intrat în gura mea ceva pângărit sau necurat». 9 Pentru a doua oară, vocea s-a făcut auzită din cer: «Ceea ce a curăţat Dumnezeu, tu să nu consideri pângărit». 10 Aceasta s-a întâmplat de trei ori, apoi totul a fost retras din nou în cer.
11 Şi iată că în aceeaşi clipă trei bărbaţi, trimişi din Cezareea la mine, au ajuns la casa în care eram eu. 12 Spiritul mi-a spus să plec cu ei fără să ezit. M-au însoţit şi aceşti şase fraţi şi am intrat în casa acelui om. 13 El ne-a povestit cum a văzut îngerul stând în casa lui şi zicându-i: «Trimite pe cineva la Iope şi fă să vină Simon, supranumit Petru, 14 care îţi va transmite un mesaj prin care vei fi salvat tu şi toată familia ta».
15 Când am început să vorbesc, Spiritul Sfânt a coborât peste ei, ca şi peste noi la început. 16 Şi eu mi-am amintit de acest cuvânt al Domnului: «Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Spiritul Sfânt». 17 Deci, dacă Dumnezeu le-a acordat acelaşi dar ca şi nouă care am crezut în Domnul Iesus Cristos, cine eram eu ca să mă împotrivesc lui Dumnezeu?“
18 După ce au auzit aceste lucruri, ei n-au mai spus nimic şi L-au glorificat pe Dumnezeu, zicând: „Dumnezeu a acordat deci şi neevreilor posibilitatea de a-şi schimba atitudinea ca să aibă viaţa!“
19 Cei care fuseseră împrăştiaţi de persecuţia survenită după moartea lui Ştefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia, dar n-au predicat Cuvântul decât evreilor. 20 Totuşi, unii dintre ei, nişte bărbaţi din Cipru şi din Cirene, au venit la Antiohia şi s-au adresat şi neevreilor pentru a le anunţa vestea bună despre Domnul Iesus. 21 Mâna Domnului era cu ei, şi un mare număr de persoane au crezut şi s-au întors la Domnul.
22 Vestea a ajuns la urechile Adunării din Ierusalem, şi ei l-au trimis pe Barnaba până la Antiohia. 23 La sosirea lui, când a văzut graţia lui Dumnezeu, s-a bucurat. El îi îndemna pe toţi să rămână fideli Domnului cu o inimă hotărâtă, 24 pentru că era un om bun, plin de Spiritul Sfânt şi de credinţă. O mulţime destul de numeroasă a fost adusă la Domnul.
25 Barnaba s-a dus apoi la Tarsus ca să-l caute pe Saul. 26 Când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Timp de un an întreg, ei au participat la întrunirile Adunării şi i-au învăţat pe mulţi oameni. La Antiohia, pentru prima oară discipolii au fost numiţi creştini.
27 În acele zile au venit de la Ierusalem la Antiohia nişte profeţi. 28 Unul dintre ei, pe nume Agab, s-a ridicat şi a anunţat prin Spirit că va fi o mare foamete pe tot pământul. Ea s-a şi întâmplat pe timpul împăratului Claudius. 29 Discipolii au decis să trimită, fiecare după mijloacele sale, un ajutor fraţilor care locuiau în Iudeea, 30 ceea ce au şi făcut trimiţându-l prezbiterilor prin intermediul lui Barnaba şi Saul.