1 În Cezareea se afla un bărbat numit Corneliu, care era ofiţer în trupa romană numită „cohorta italiană“. 2 El era pios şi se temea de Dumnezeu cu toată casa lui; dădea mulţi bani poporului şi nu înceta să se roage la Dumnezeu.
3 Către ora trei după-amiază, el a văzut clar într-o viziune un înger al lui Dumnezeu intrând la el şi zicându-i: „Corneliu!“ 4 El s-a uitat ţintă la el şi, înfricoşat, a răspuns: „Ce este, Doamne?“ Îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi darurile pe care le-ai făcut s-au înălţat Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele. 5 Acum, trimite nişte bărbaţi la Iope ca să-l cheme pe Simon, supranumit Petru; 6 el găzduieşte la un anume Simon, un tăbăcar a cărui casă se găseşte lângă mare“.
7 După ce îngerul care-i vorbise a plecat, Corneliu i-a chemat pe doi dintre servitorii săi şi pe un soldat pios dintre cei care erau în serviciul său, 8 le-a spus tot ce se întâmplase şi i-a trimis la Iope.
9 A doua zi, pe la amiază, în timp ce aceşti bărbaţi erau pe drum şi se apropiau de oraş, Petru s-a suit pe acoperiş ca să se roage. 10 I s-a făcut foame şi a vrut să mănânce. În timp ce-i pregăteau masa, el a căzut în extaz.
11 A văzut cerul deschis şi un obiect semănând cu o faţă mare de masă, prinsă de cele patru colţuri, ce cobora pe pământ. 12 În interior se găseau tot felul de patrupede, de reptile de pe pământ, ca şi de păsări ale cerului. 13 O voce i-a zis: „Scoală-te, Petru, înjunghie şi mănâncă!“
14 Dar Petru a zis: „Nicidecum, Doamne, căci n-am mâncat niciodată ceva pângărit sau necurat!“ 15 Vocea i-a vorbit din nou, pentru a doua oară: „Să nu consideri pângărit ceea ce a declarat Dumnezeu curat!“ 16 Acest lucru s-a întâmplat de trei ori şi apoi, imediat, obiectul a dispărut în cer.
17 În timp ce Petru era nedumerit cu privire la înţelesul viziunii pe care o avusese, bărbaţii trimişi de Corneliu întrebaseră unde era casa lui Simon. Ei s-au prezentat la poartă 18 şi au strigat ca să se informeze dacă acolo găzduia Simon, supranumit Petru.
19 Petru reflecta încă la viziune când Spiritul i-a zis: „Te caută trei bărbaţi. 20 Scoală-te, coboară şi du-te cu ei fără să eziţi, căci Eu i-am trimis“. 21 Petru a coborât şi a zis acestor bărbaţi: „Iată-mă, eu sunt cel pe care-l căutaţi. Din ce motiv aţi venit?“
22 Ei i-au răspuns: „Ofiţerul roman Corneliu este un om drept şi se teme de Dumnezeu. Toată naţiunea evreilor depune o mărturie bună despre el. El a fost îndrumat divin de un înger sfânt să te facă să te duci la el acasă ca să audă cuvintele tale“. 23 Atunci Petru i-a poftit înăuntru şi i-a găzduit. A doua zi, el [s-a sculat şi] a plecat cu ei. Câţiva dintre fraţii din Iope l-au însoţit.
24 A doua zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aştepta. El îşi invitase rudele şi prietenii apropiaţi. 25 Când Petru a intrat, Corneliu, care venise în întâmpinarea lui, s-a aruncat la picioarele lui şi s-a închinat. 26 Petru însă l-a ridicat, zicând: „Ridică-te! Şi eu sunt tot om“.
27 Tot conversând cu el, a intrat şi a găsit mulţi oameni adunaţi. 28 El le-a zis: „Voi ştiţi că unui evreu îi este interzis să se lege cu un străin sau să intre la el, dar Dumnezeu mi-a arătat că nu trebuie să declar nicio fiinţă umană pângărită sau necurată. 29 De aceea, nu am avut nicio obiecţie să vin când m-aţi chemat. Vă întreb deci din ce motiv aţi făcut să vin aici“.
30 Corneliu i-a răspuns: „Cu patru zile în urmă, [posteam] până la această oră [şi] mă rugam acasă la ora trei după-amiază. Un om îmbrăcat în haine strălucitoare s-a prezentat înaintea mea 31 şi mi-a zis: «Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată, şi Dumnezeu Şi-a amintit de actele tale de caritate. 32 Trimite deci pe cineva la Iope şi fă să vină Simon, supranumit Petru. El este găzduit în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare. [Când va veni, el îţi va vorbi]». 33 Am trimis atunci de îndată pe cineva la tine, şi ai făcut bine că ai venit. Acum deci suntem toţi în prezenţa lui Dumnezeu ca să auzim tot ce ţi-a ordonat Domnul să ne spui“.
34 Atunci Petru a luat cuvântul şi le-a zis: „Într-adevăr, înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor 35 şi că în orice naţiune cine se teme de El şi practică dreptitudinea Îi este plăcut. 36 El Şi-a trimis Cuvântul Său israeliţilor anunţându-le pacea prin Iesus Cristos, care este Domnul tuturor. 37 Voi ştiţi ce s-a întâmplat în toată Iudeea, după ce a început în Galileea ca urmare a botezului predicat de Ioan, 38 cum Dumnezeu L-a uns pe Iesus din Nazaret cu Spiritul Sfânt şi putere, şi cum mergea pretutindeni făcând bine şi vindecându-i pe toţi cei care erau sub puterea diavolului, pentru că Dumnezeu era cu El.
39 Noi suntem martori a tot ce a făcut El în ţara evreilor şi la Ierusalem. Ei L-au ucis pironindu-L pe cruce, 40 dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a făcut ca El să fie văzut 41 nu de tot poporul, ci de martorii aleşi dinainte de Dumnezeu – de noi care am mâncat şi am băut cu El după învierea Lui. 42 Iesus ne-a ordonat să predicăm poporului şi să atestăm că El este Cel pe care Dumnezeu L-a desemnat ca Judecător al celor vii şi al celor morţi. 43 Toţi profeţii depun cu privire la El mărturia că orice om care crede în El primeşte prin numele Său iertarea păcatelor“.
44 Petru vorbea încă atunci când Spiritul Sfânt a coborât peste toţi cei care ascultau Cuvântul. 45 Toţi credincioşii circumcişi care veniseră cu Petru au fost uluiţi de faptul că darul Spiritului Sfânt a fost revărsat şi peste neevrei. 46 Într-adevăr, ei îi auzeau vorbind în limbi şi lăudând măreţia lui Dumnezeu. Atunci Petru a zis: 47 „Se poate oare refuza apa botezului celor care au primit Spiritul Sfânt ca şi noi?“ 48 Şi el a dat ordin să-i boteze în numele lui Iesus Cristos. Ei i-au cerut atunci să rămână câteva zile cu ei.