1 Cât despre Saul, respira mereu ameninţare şi ucidere împotriva discipolilor Domnului. El s-a dus la marele preot 2 şi i-a cerut scrisori pentru sinagogile din Damasc, ca să poată aresta şi duce la Ierusalem pe adepţii acestei învăţături pe care-i va găsi, bărbaţi şi femei.
3 În timp ce era pe drum şi se apropia de Damasc, deodată a strălucit în jurul lui o lumină care venea din cer. 4 El a căzut la pământ şi a auzit o voce care-i zicea: „Saul, Saul, de ce Mă persecuţi?“ 5 El a răspuns: „Cine eşti, Doamne?“ Şi Domnul i-a zis: „Eu sunt Iesus, Cel pe care tu Îl persecuţi. 6 Ridică-te, intră în oraş, şi ţi se va spune ce trebuie să faci!“
7 Bărbaţii care-l însoţeau s-au oprit, muţi de uimire; ei auzeau vocea, dar nu vedeau pe nimeni. 8 Saul s-a ridicat de la pământ, dar deşi avea ochii deschişi nu vedea nimic, aşa că l-au dus de mână până în Damasc. 9 El a rămas trei zile fără să vadă, şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.
10 În Damasc era un discipol numit Anania. Domnul i-a zis într-o viziune: „Anania!“ El a răspuns: „Iată-mă, Doamne!“ 11 Domnul i-a zis atunci: „Scoală-te, du-te pe strada numită Dreaptă şi, în casa lui Iuda, întreabă de unul numit Saul din Tarsus! Într-adevăr, el se roagă 12 şi a văzut în viziune un om numit Anania intrând şi punându-şi mâinile peste el ca să-şi recapete vederea“.
13 Anania I-a răspuns: „Doamne, am aflat de la mulţi despre tot răul pe care acest om l-a făcut sfinţilor Tăi la Ierusalem, 14 şi aici are puteri depline, din partea preoţilor principali, ca să-i aresteze pe toţi cei care fac apel la Tine“.
15 Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci acest om este un instrument pe care l-am ales ca să facă cunoscut numele Meu neevreilor, regilor şi israeliţilor. 16 Eu îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Mine“.
17 Anania a plecat, a intrat în casă şi şi-a pus mâinile peste Saul, zicând: „Frate Saul, Domnul m-a trimis, Iesus, Cel care ţi-a apărut pe drumul pe care veneai, ca să-ţi recapeţi vederea şi să fii umplut de Spiritul Sfânt“. 18 Imediat, de pe ochii lui a căzut ceva ca nişte solzi, şi el şi-a recăpătat vederea. S-a ridicat, a fost botezat 19 şi, după ce a mâncat ceva, i-au revenit puterile.
El a rămas câteva zile cu discipolii care erau în Damasc 20 şi a început imediat să predice în sinagogi că Iesus este Fiul lui Dumnezeu. 21 Toţi cei care-l auzeau se mirau şi ziceau: „Oare nu este cel care, în Ierusalem, îi distrugea pe cei care fac apel la acest Nume şi n-a venit el aici ca să-i aresteze şi să-i ducă înaintea preoţilor principali?“ 22 Dar Saul se întărea tot mai mult şi îi reducea la tăcere pe evreii care locuiau în Damasc, demonstrând că Iesus era Mesia.
23 După ce au trecut multe zile, evreii au decis împreună să-l ucidă, 24 dar complotul lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Ei păzeau zi şi noapte porţile oraşului ca să-l ucidă. 25 Dar, într-o noapte, discipolii l-au luat şi l-au coborât de-a lungul zidului aşezat într-un coş.
26 Ajuns în Ierusalem, Saul a încercat să se alăture discipolilor, dar tuturor le era teamă de el, căci nu credeau că era discipol. 27 Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli şi le-a spus cum, pe drum, Saul Îl văzuse pe Domnul Iesus, care îi vorbise, şi cu ce îndrăzneală vorbise în Damasc în numele lui Iesus.
28 Saul se ducea şi venea cu ei în Ierusalem, vorbind cu îndrăzneală în numele Domnului. 29 El vorbea de asemenea şi discuta cu eleniştii, dar aceştia încercau să-l ucidă. 30 Aflând aceasta, fraţii l-au dus la Cezareea şi l-au trimis la Tarsus.
31 Biserica avea pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria; ea se edifica, umbla în teama Domnului şi se înmulţea cu ajutorul Spiritului Sfânt.
32 În cursul călătoriilor lui Petru prin zonă, s-a dus să-i vadă şi pe sfinţii care locuiau în Lida. 33 A găsit acolo un om pe nume Enea care zăcea în pat de opt ani, pentru că era paralizat. 34 Petru i-a zis: „Enea, Iesus Cristos te vindecă! Ridică-te şi fă-ţi patul!“ El s-a ridicat imediat. 35 Toţi locuitorii din Lida şi din Saron l-au văzut şi s-au convertit la Domnul.
36 În Iope era o discipolă pe nume Tabita, care tradus înseamnă „Dorca“. Ea făcea multe fapte bune şi acte de caritate. 37 În zilele acelea, ea s-a îmbolnăvit şi a murit. După ce au spălat-o, au pus-o într-o cameră de la etaj. 38 Lida se află aproape de Iope, şi discipolii aflaseră că Petru se găsea acolo; au trimis deci doi bărbaţi la el să-l roage: „Nu ezita să vii până la noi!“
39 Petru s-a sculat şi a plecat cu ei; când au ajuns, l-au condus în camera de la etaj. Toate văduvele au venit la el plângând şi i-au arătat cămăşile şi hainele pe care le făcuse Dorca pe când era cu ele.
40 Petru le-a scos afară pe toate, a îngenuncheat şi s-a rugat. Apoi s-a întors către corp şi a zis: „Tabita, scoală-te!“ Ea a deschis ochii şi, când l-a văzut pe Petru, a şezut în capul oaselor. 41 El i-a dat mâna şi a ajutat-o să se ridice în picioare. Apoi i-a chemat pe sfinţi şi pe văduve şi le-a prezentat-o vie. 42 Acest fapt a devenit cunoscut în tot oraşul Iope, şi mulţi au crezut în Domnul Iesus. 43 Petru a rămas câtva timp în Iope, la un tăbăcar numit Simon.