1 Saul aproba şi el uciderea lui Ştefan. Chiar din acea zi a izbucnit o persecuţie mare împotriva Adunării din Ierusalem, şi toţi, cu excepţia apostolilor, s-au împrăştiat în regiunile Iudeei şi Samariei. 2 Nişte oameni pioşi l-au înmormântat pe Ştefan şi l-au plâns mult. 3 Cât despre Saul, el căuta să distrugă Adunarea: pătrundea în case, scotea cu forţa bărbaţi şi femei şi îi arunca în închisoare.
4 Cei care se împrăştiaseră mergeau din loc în loc, anunţând vestea bună a Cuvântului.
5 Filip s-a dus într-un oraş din Samaria şi L-a predicat acolo pe Cristos. 6 Mulţimile erau atente la cele zise de Filip când au auzit şi au văzut semnele miraculoase pe care le făcea. 7 Într-adevăr, din mulţi oameni ieşeau spirite necurate, scoţând strigăte puternice, şi mulţi paralitici şi şchiopi erau vindecaţi. 8 Şi a fost multă bucurie în acest oraş.
9 Dar un om cu numele de Simon se găsea deja în oraş. Lăudându-se că era un om important, el practica magia şi provoca uimirea întregului popor din Samaria. 10 Toţi, de la cel mai mic până la cel mai mare, îl ascultau atent şi spuneau: „Acest om este puterea lui Dumnezeu, cea numită mare“. 11 Ei îl ascultau cu atenţie, pentru că el îi uimise de mult timp cu magia lui.
12 Dar când l-au crezut pe Filip, care le anunţa vestea bună a Regatului lui Dumnezeu şi a numelui lui Iesus Cristos, atât bărbaţi, cât şi femei s-au lăsat botezaţi. 13 Simon însuşi a crezut şi, după ce a fost botezat, continua să rămână lângă Filip; el vedea cu uimire semnele şi miracolele mari care se făceau.
14 Apostolii care erau în Ierusalem au aflat că locuitorii din Samaria acceptaseră Cuvântul lui Dumnezeu şi i-au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. 15 Aceştia s-au dus şi s-au rugat pentru ei ca să primească Spiritul Sfânt. 16 Într-adevăr, El nu coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci fuseseră doar botezaţi în numele Domnului Iesus. 17 Atunci Petru şi Ioan şi-au pus mâinile peste ei, iar ei au primit Spiritul Sfânt.
18 Văzând că Spiritul [Sfânt] era dat prin punerea mâinilor apostolilor, Simon le-a oferit bani, 19 zicând: „Daţi-mi şi mie această putere, ca acela peste care îmi voi pune mâinile să primească Spiritul Sfânt!“
20 Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu se poate cumpăra cu bani! 21 Tu n-ai nici parte, nici moştenire în această chestiune, căci inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. 22 Schimbă-ţi atitudinea cu privire la răutatea ta şi roagă-te Domnului ca să-ţi fie iertat acest gând al inimii tale, dacă este posibil. 23 Într-adevăr, văd că eşti plin de amărăciune şi în legăturile nelegiuirii“. 24 Simon a răspuns: „Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ceea ce aţi spus!“
25 După ce au depus mărturie şi au predicat Cuvântul Domnului, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalem, anunţând Vestea Bună în multe sate ale samaritenilor.
26 Un înger al Domnului i s-a adresat lui Filip, zicând: „Scoală-te şi du-te spre sud, pe drumul care coboară din Ierusalem la Gaza şi care este pustiu!“ 27 El s-a sculat şi a plecat. Un eunuc etiopian, înalt funcţionar al lui Candace, regina Etiopiei, şi administrator al trezoreriei ei, venise la Ierusalem să se închine. 28 El se întorcea, aşezat în carul său, şi citea din profetul Isaia.
29 Spiritul i-a zis lui Filip: „Apropie-te şi ţine-te de acest car!“ 30 Filip a alergat şi l-a auzit pe etiopian citind din profetul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi ce citeşti?“ 31 Omul i-a răspuns: „Cum aş putea, dacă nu-mi explică cineva?“ şi l-a invitat pe Filip să se suie şi să se aşeze lângă el.
32 Pasajul din Scriptură pe care-l citea era acesta: El a fost dus ca o oaie la abator şi, asemenea unui miel mut în faţa celui care-l tunde, nu-Şi deschide gura. 33 În umilinţa Lui, dreptatea I-a fost refuzată. Cine va putea vorbi despre aceasta în generaţia Lui? Într-adevăr, viaţa I-a fost luată de pe pământ.
34 Eunucul i-a zis lui Filip: „Spune-mi, te rog, despre cine spune profetul lucrul acesta: despre el însuşi sau despre altcineva?“ 35 Filip a luat cuvântul şi, începând de la acest pasaj din Scriptură, i-a anunţat vestea bună despre Iesus.
36 În timp ce-şi urmau drumul, au ajuns la o apă. Eunucul a zis: „Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?“ 37 [„Filip i-a zis: «Dacă crezi din toată inima, se poate». Eunucul i-a răspuns: «Cred că Iesus Cristos este Fiul lui Dumnezeu»“.] 38 El a dat ordin să se oprească carul. Filip şi eunucul au coborât amândoi în apă, şi Filip l-a botezat pe eunuc.
39 Când au ieşit din apă, Spiritul Domnului l-a răpit pe Filip, şi eunucul nu l-a mai văzut. El îşi vedea înainte de drum cu veselie. 40 Filip s-a găsit în Azot, de unde s-a dus la Cezareea, evanghelizând toate oraşele prin care trecea.