1 Marele preot l-a întrebat: „Aşa stau lucrurile?“ 2 Ştefan a răspuns: „Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul gloriei i-a apărut strămoşului nostru Abraham în timp ce era în Mesopotamia, înainte de a locui în Haran, 3 şi i-a zis: «Ieşi din ţara ta şi dintre rudele tale şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta!»
4 Atunci el a ieşit din ţara caldeenilor şi a locuit în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a făcut să se mute în această ţară, în care locuiţi voi acum. 5 El nu i-a dat nicio moştenire în această ţară, nici măcar unde să-şi pună piciorul, dar i-a promis să i-o dea ca posesiune, lui şi descendenţilor lui, deşi nu avea copii.
6 Iată ce i-a zis Dumnezeu: Descendenţii lui vor fi străini într-o ţară străină; vor fi făcuţi sclavi şi vor fi maltrataţi timp de 400 de ani. 7 Pe naţiunea care-i va face sclavi o voi judeca Eu Însumi, a zis Dumnezeu. După aceea vor ieşi şi Mi se vor închina în acest loc. 8 Apoi Dumnezeu a încheiat cu el legământul circumciziei; astfel, Abraham l-a avut ca fiu pe Isaac şi l-a circumcis în ziua a opta, Isaac a făcut la fel pentru Iacob, şi Iacob pentru cei doisprezece patriarhi.
9 Patriarhii, invidioşi pe Iosef, l-au vândut ca să fie dus în Egipt, dar Dumnezeu era cu el 10 şi l-a salvat din toate necazurile lui; i-a dat favoare şi înţelepciune înaintea lui Faraon, regele Egiptului, care l-a numit guvernator peste Egipt şi peste toată casa lui.
11 A venit atunci o foamete în tot Egiptul şi în Canaan. Strâmtorarea era mare, şi strămoşii noştri nu găseau de mâncare. 12 Iacob a auzit că în Egipt exista grâu, aşa că i-a trimis pe strămoşii noştri prima dată. 13 A doua oară, Iosef li s-a făcut cunoscut fraţilor săi, şi Faraon a aflat din ce neam se trăgea Iosef. 14 Iosef a trimis după tatăl său Iacob şi după întreaga lui familie, alcătuită din 75 de persoane. 15 Iacob a venit în Egipt, unde a murit, ca şi strămoşii noştri. 16 Corpurile lor au fost transportate la Sihem şi depuse în mormântul pe care-l cumpărase Abraham cu o sumă de bani de la tribul lui Hamor din Sihem.
17 Când s-a apropiat timpul ca Dumnezeu să-Şi împlinească promisiunea pe care i-o făcuse lui Abraham, poporul crescuse şi se înmulţise în Egipt, 18 până la venirea unui alt rege, care nu-l cunoscuse pe Iosef. 19 Acest rege a acţionat cu viclenie faţă de neamul nostru şi i-a maltratat pe strămoşii noştri, până la a-i face să-şi abandoneze copiii, ca să nu rămână în viaţă.
20 În timpul acela s-a născut Moise, care era frumos în ochii lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său 21 şi, când a fost abandonat, fiica lui Faraon l-a adoptat şi l-a crescut ca pe fiul ei. 22 Moise a fost educat cu toată înţelepciunea egiptenilor; el era puternic în cuvinte şi în fapte.
23 Când Moise era în vârstă de 40 de ani, a avut pe inimă să-şi viziteze fraţii, fiii lui Israel. 24 Văzând că unul era maltratat, i-a luat apărarea şi, ca să-l răzbune pe cel oprimat, l-a ucis pe egiptean. 25 El credea că fraţii lui vor înţelege că Dumnezeu îl folosea ca să-i salveze, dar ei n-au înţeles.
26 În ziua următoare, el a venit în mijlocul lor atunci când unii se băteau şi a încercat să-i împace, spunându-le: «Voi sunteţi fraţi; de ce vă faceţi rău unul altuia?» 27 Dar cel care îl maltrata pe celălalt i-a zis: Cine te-a pus conducător şi judecător peste noi? 28 Vrei să mă ucizi cum l-ai ucis ieri pe egiptean? 29 La acest cuvânt, Moise a fugit şi s-a refugiat ca străin în ţara Madian, unde a avut doi fii.
30 După 40 de ani, un înger [al Domnului] i-a apărut la Muntele Sinai în deşert în flacăra unui tufiş care ardea. 31 Văzând aceasta, Moise se mira de această apariţie; în timp ce se apropia ca să privească, vocea Domnului s-a făcut auzită: 32 Eu sunt Dumnezeul strămoşilor tăi, Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Iacob. Moise, tremurând, nu îndrăznea să privească. 33 Domnul i-a zis: Scoate-ţi sandalele, pentru că locul în care stai este un pământ sfânt. 34 Am văzut suferinţa poporului Meu care este în Egipt, am auzit gemetele lui şi am coborât să-l eliberez. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt.
35 Acest Moise pe care ei îl renegaseră, zicând: «Cine te-a pus conducător şi judecător?» este cel pe care Dumnezeu l-a trimis ca şi conducător şi eliberator cu ajutorul îngerului care i-a apărut în tufiş. 36 Acesta i-a făcut să iasă din Egipt, făcând minuni şi semne miraculoase în ţara Egiptului, la Marea Roşie şi în deşert, timp de 40 de ani.
37 Acest Moise este cel care le-a spus fiilor lui Israel: [Domnul nostru] Dumnezeu vă va ridica dintre fraţii voştri un Profet ca mine. 38 El este cel care, în adunarea din deşert, era cu îngerul care îi vorbea pe Muntele Sinai şi cu strămoşii noştri; el a primit cuvinte de viaţă ca să ni le transmită. 39 Strămoşii noştri n-au vrut să asculte de el, ci l-au respins şi, în inima lor, s-au întors spre Egipt, 40 zicându-i lui Aaron: Fă-ne nişte dumnezei care să meargă înaintea noastră! Într-adevăr, nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise care ne-a făcut să ieşim din ţara Egiptului.
41 Şi în zilele acelea au făcut un viţel, au oferit un sacrificiu idolului şi s-au bucurat de lucrarea mâinilor lor. 42 Dumnezeu S-a întors de la ei şi i-a lăsat să se închine la corpurile cereşti, aşa cum este scris în cartea profeţilor: Mi-aţi oferit animale înjunghiate şi sacrificii timp de 40 de ani în deşert, comunitate a Israelului? 43 Voi aţi purtat cortul lui Moloh şi steaua zeului vostru Refan, aceste imagini pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi la ele. De aceea, vă voi deporta dincolo de Babilon.
44 Cortul mărturiei era cu strămoşii noştri în deşert, aşa cum ordonase Cel care a vorbit cu Moise să-l facă după modelul pe care-l văzuse. 45 Strămoşii noştri l-au primit şi l-au introdus, sub conducerea lui Iosua, în ţara cucerită de la naţiunile pe care le-a alungat Dumnezeu dinaintea lor, şi el a rămas acolo până în zilele lui David. 46 David a găsit graţie înaintea lui Dumnezeu şi a cerut să găsească o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacob, 47 însă Solomon I-a construit o casă.
48 Dar Cel Preaînalt nu locuieşte în case făcute de mâna omului, aşa cum spune profetul: 49 Cerul este tronul Meu, iar pământul e scăunelul Meu de picioare! Ce casă Mi-aţi putea construi, zice Domnul, sau care ar putea fi locul Meu de odihnă? 50 Oare nu mâna Mea a făcut toate acestea? 51 Oameni refractari, necircumcişi la inimă şi la urechi! Voi totdeauna vă împotriviţi Spiritului Sfânt! Cum au făcut strămoşii voştri, aşa faceţi şi voi! 52 Pe care dintre profeţi nu l-au persecutat strămoşii voştri? Ei i-au ucis pe cei care au anunţat dinainte venirea Celui Drept, ai cărui trădători şi ucigaşi aţi devenit voi acum – 53 voi, care aţi primit Legea promulgată de îngeri şi care n-aţi păzit-o!“
54 Când au auzit aceste cuvinte, turbau în inima lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. 55 Dar Ştefan, plin de Spiritul Sfânt, şi-a aţintit privirile spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Iesus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu. 56 El a zis: „Iată, văd cerul deschis şi pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu“.
57 Ei au scos atunci strigăte puternice, şi-au astupat urechile, s-au repezit toţi împreună asupra lui, 58 l-au scos afară din oraş şi au început să arunce cu pietre în el. Martorii îşi puseseră hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. 59 Ei aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Iesuse, primeşte spiritul meu!“ 60 Apoi s-a pus în genunchi şi a strigat cu voce răsunătoare: „Doamne, nu le ţine în seamă acest păcat!“ După ce a spus aceasta, a adormit.