1 În Adunarea din Antiohia erau nişte profeţi şi învăţători: Barnaba, Simeon, numit Negrul, Lucius din Cirene, Manaen, care fusese crescut cu tetrarhul Herod, şi Saul. 2 În timp ce se închinau în public Domnului şi posteau, Spiritul Sfânt le-a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!“ 3 Atunci, după ce au postit, s-au rugat şi şi-au pus mâinile peste ei, i-au lăsat să plece.
4 Trimişi de Spiritul Sfânt, Barnaba şi Saul au coborât la Seleucia, de unde s-au îmbarcat pentru Cipru. 5 Ajunşi la Salamis, au proclamat Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile evreilor. Îl aveau cu ei pe Ioan ca ajutor.
6 Pe urmă, au traversat toată insula până la Pafos, unde au găsit un magician, un pretins profet evreu numit Bar-Iesus. 7 El făcea parte din anturajul guvernatorului Sergius Paulus, un om inteligent. Acesta i-a chemat la el pe Barnaba şi pe Saul şi şi-a exprimat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 8 Dar Elima magicianul – într-adevăr, aşa se traduce numele lui – li se împotrivea şi căuta să-l întoarcă pe guvernator de la credinţă.
9 Atunci Saul, numit şi Paul, umplut de Spiritul Sfânt, şi-a aţintit privirile asupra lui 10 şi i-a zis: „Om plin de viclenie şi de înşelătorie, fiu al diavolului, duşman a tot ce este drept, oare nu vei înceta să perverteşti căile drepte ale Domnului? 11 Acum, iată că mâna Domnului este peste tine: vei fi orb şi până la un timp nu vei vedea soarele“. Şi imediat au căzut peste el ceaţă şi întuneric, şi el se întorcea în toate părţile, căutând pe cineva care să-l ducă de mână. 12 Când a văzut ce se întâmplase, guvernatorul a crezut, fiind profund impresionat de învăţătura Domnului.
13 Paul şi însoţitorii lui s-au îmbarcat la Pafos ca să se ducă la Perga în Pamfilia, dar Ioan s-a despărţit de ei şi s-a întors la Ierusalem.
14 Din Perga, ei şi-au continuat drumul şi au ajuns la Antiohia Pisidiei. În ziua de sabat au intrat în sinagogă şi s-au aşezat. 15 După ce s-a citit din Lege şi din Profeţi, conducătorii sinagogii le-au trimis vorbă: „Fraţilor, dacă aveţi vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiţi!“
16 Paul s-a ridicat, a făcut semn cu mâna şi a zis: „Israeliţilor şi voi care vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi! 17 Dumnezeul acestui popor, Israel, i-a ales pe strămoşii noştri. El a făcut să crească poporul în timpul şederii lui în ţara Egiptului şi l-a făcut să iasă din ea prin puterea Sa. 18 El i-a suportat cam 40 de ani în deşert 19 şi, după ce a distrus şapte naţiuni din ţara Canaan, le-a dat ca moştenire ţara lor, 20 timp de vreo 450 de ani. După aceea le-a dat judecători până la profetul Samuel.
21 Ei au cerut atunci un rege, şi Dumnezeu li l-a dat timp de 40 de ani pe Saul, fiul lui Chiş, din tribul lui Beniamin. 22 Apoi El l-a respins şi li l-a dat ca rege pe David, despre care depune această mărturie: L-am găsit pe David, fiul lui Iese, un bărbat după inima Mea, care Îmi va îndeplini toate dorinţele.
23 Dintre descendenţii lui David, Dumnezeu, în conformitate cu promisiunea Lui, a adus Israelului un Salvator, care este Iesus. 24 Înainte de venirea Sa, Ioan predicase întregului popor Israel botezul pocăinţei. 25 Şi, pe când îşi termina alergarea, Ioan zicea: «Cine credeţi că sunt eu? Nu sunt eu Acela; dar iată că după mine vine Cel ale cărui sandale nu sunt vrednic nici măcar să le dezleg».
26 Fraţilor, descendenţi ai lui Abraham şi voi care vă temeţi de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis acest mesaj al salvării. 27 Într-adevăr, locuitorii Ierusalemului şi conducătorii lor n-au ştiut cine era Iesus, dar condamnându-L au împlinit cuvintele profeţilor care se citesc în fiecare sabat. 28 Deşi nu au găsit nimic în El care să merite moartea, ei i-au cerut lui Pilat să-L execute. 29 După ce au îndeplinit tot ce s-a scris cu privire la El, L-au coborât de pe cruce şi L-au depus într-un mormânt.
30 Dar Dumnezeu L-a înviat. 31 El a apărut timp de mai multe zile celor care călătoriseră cu el din Galileea la Ierusalem şi care acum sunt martorii Lui în faţa poporului.
32 Şi noi vă aducem această veste bună: promisiunea făcută strămoşilor noştri, 33 Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, descendenţii lor, înviindu-L pe Iesus, aşa cum este scris în Psalmul 2: Tu eşti Fiul Meu, astăzi am devenit Tatăl Tău.
34 Faptul că L-a înviat în aşa fel, încât nu Se mai întoarce niciodată la descompunere, l-a rostit astfel: Vă voi da binecuvântările sfinte şi sigu-re promise lui David. 35 De aceea, El spune şi în altă parte: Nu vei permite ca Sfântul Tău să cunoască descompunerea.
36 David însă, după ce în generaţia sa a fost în serviciul voii lui Dumnezeu, a murit, s-a alăturat strămoşilor lui şi a cunoscut descompunerea. 37 Dar Cel pe care Dumnezeu L-a înviat n-a cunoscut-o.
38 Să ştiţi deci, fraţilor, că prin Iesus vă este anunţată iertarea păcatelor, 39 şi prin El oricine crede este îndreptăţit de tot ce nu puteaţi fi îndreptăţiţi prin Legea lui Moise. 40 Astfel, luaţi seama să nu vi se întâmple ce se spune în Profeţi: 41 Priviţi, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi dispăreţi, pentru că o să fac în zilele voastre o lucrare pe care n-aţi crede-o dacă vi s-ar povesti!“
42 În timp ce Paul şi Barnaba ieşeau [din sinagoga evreilor], oamenii i-au invitat să vorbească despre acelaşi subiect în sabatul următor. 43 După ce adunarea s-a împrăştiat, mulţi evrei şi neevrei pioşi convertiţi la iudaism i-au urmat pe Paul şi pe Barnaba, care discutau cu ei şi îi îndemnau să rămână fideli graţiei lui Dumnezeu.
44 În sabatul următor, aproape tot oraşul s-a adunat ca să audă Cuvântul Domnului. 45 Când evreii au văzut această mulţime, s-au umplut de invidie şi se împotriveau celor spuse de Paul, [contrazicându-l şi] insultându-l. 46 Barnaba şi Paul le-au zis cu îndrăzneală: „Vouă trebuia mai întâi să vă fie predicat Cuvântul lui Dumnezeu, dar, întrucât îl respingeţi şi vă judecaţi voi înşivă nedemni de viaţa eternă, ne întoarcem către neevrei. 47 Într-adevăr, acesta este ordinul pe care ni l-a dat Domnul: Te-am pus să fii lumina naţiunilor, ca să duci salvarea până la marginile pământului“.
48 Neevreii se bucurau auzind aceasta, glorificau Cuvântul Domnului, şi toţi cei care erau desemnaţi pentru viaţa eternă au crezut. 49 Cuvântul Domnului se răspândea în toată ţara.
50 Dar evreii au stârnit femeile pioase din înalta societate şi personalităţile oraşului, au provocat o persecuţie împotriva lui Paul şi a lui Barnaba şi i-au alungat din regiunea lor. 51 Aceştia şi-au scuturat praful de pe picioare ca protest împotriva lor şi s-au dus la Iconium. 52 Cât despre discipoli, erau plini de bucurie şi de Spirit Sfânt.