1 Când a venit ziua Cincizecimii, ei erau toţi împreună în acelaşi loc. 2 Deodată a venit din cer un vuiet ca acela al unui vânt puternic care a umplut toată casa în care şedeau ei. 3 Le-au apărut nişte limbi ca de foc, separate unele de altele, şi ele s-au pus pe fiecare dintre ei. 4 Toţi au fost umpluţi de Spirit Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Spiritul să se exprime.
5 În Ierusalem trăiau evrei pioşi veniţi din toate naţiunile care sunt sub cer. 6 La auzul acestui vuiet, o mulţime dintre ei s-a strâns, şi era uluită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în propria lui limbă. 7 Ei erau [toţi] uimiţi şi se mirau, zicând [unii către ceilalţi]: „Oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc? 8 Cum se face deci că îi auzim fiecare în propria noastră limbă, limba noastră maternă? 9 Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pontus, din Asia, 10 din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, din teritoriul Libiei vecin cu Cirene şi vizitatori din Roma, 11 evrei din naştere sau prin convertire, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre despre minunile lui Dumnezeu!“
12 Fiind toţi uimiţi şi neştiind ce să creadă, îşi ziceau unii altora: „Oare ce vrea să spună aceasta?“ 13 Dar alţii îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de vin dulce“.
14 Atunci Petru, stând în picioare cu cei unsprezece apostoli, li s-a adresat astfel cu voce răsunătoare: „Bărbaţi din Iudeea şi voi toţi care trăiţi în Ierusalem, înţelegeţi ce se petrece şi aplecaţi urechea la cuvintele mele! 15 Oamenii aceştia nu sunt beţi, aşa cum presupuneţi voi, căci este ora nouă dimineaţa. 16 Dar acum se realizează ce a spus profetul Ioel:
17 În zilele de pe urmă, spune Dumnezeu, voi turna din Spiritul Meu peste orice fiinţă omenească; fiii şi fiicele voastre vor profeţi, tinerii voştri vor avea viziuni, iar bătrânii voştri vor avea vise. 18 Da, peste sclavii Mei şi sclavele Mele voi turna în zilele acelea din Spiritul Meu, şi vor profeţi. 19 Voi face minuni sus în cer şi semne miraculoase jos pe pământ: sânge, foc şi nori de fum; 20 soarele se va transforma în întuneric şi luna în sânge înainte de venirea zilei Domnului, a acestei zile mari şi glorioase. 21 Atunci, orice om care va face apel la numele Domnului va fi salvat.
22 Israeliţilor, ascultaţi cuvintele acestea: Iesus din Nazaret, bărbat acreditat de Dumnezeu înaintea voastră prin miracolele, prin minunile şi prin semnele miraculoase pe care Dumnezeu le-a făcut prin El în mijlocul vostru, după cum ştiţi voi înşivă, 23 pe acest Bărbat, care a fost dat pe mâna voastră după planul determinat şi preştiinţa lui Dumnezeu, voi [L-aţi arestat şi] L-aţi făcut să moară pe o cruce prin intermediul celor nelegiuiţi.
24 Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-L de durerile morţii, pentru că nu era posibil să fie ţinut în puterea ei. 25 Într-adevăr, David zice cu privire la El: Îl vedeam totdeauna pe Domnul în faţa mea, pentru că El este la dreapta mea ca să nu fiu clătinat. 26 De aceea, inima mi s-a bucurat şi limba mi s-a înveselit. Şi corpul meu se va odihni cu speranţă, 27 căci nu-mi vei părăsi sufletul în Locuinţa morţilor, nu vei permite ca Sfântul Tău să cunoască descompunerea. 28 Mi-ai făcut cunoscute cărările vieţii şi mă vei umple de bucurie cu prezenţa Ta.
29 Fraţii mei, să-mi fie permis să vă vorbesc deschis cu privire la patriarhul David: el a murit, a fost înmormântat, şi mormântul lui există şi astăzi printre noi. 30 Ori, el era profet şi ştia că Dumnezeu îi promisese prin jurământ că-L va pune pe [Mesia,] unul dintre descendenţii lui, pe tronul său. 31 Deci învierea lui Cristos a prevăzut-o şi a anunţat-o el zicând că El nu va fi părăsit în Locuinţa morţilor şi corpul Său nu va cunoaşte descompunerea.
32 Pe acest Iesus L-a înviat Dumnezeu, şi noi toţi suntem martorii acestui fapt. 33 Fiind înălţat deci la dreapta lui Dumnezeu, El a primit de la Tată Spiritul Sfânt care fusese promis şi L-a revărsat, după cum vedeţi şi auziţi [acum]. 34 Într-adevăr, nu David s-a suit în cer, totuşi a spus: Domnul I-a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea, 35 până ce voi face din duşmanii Tăi scăunelul Tău de picioare!»
36 Să ştie deci cu certitudine toată comunitatea Israelului că Dumnezeu L-a făcut Domn şi Mesia pe acest Iesus pe care voi L-aţi crucificat!“
37 După ce au ascultat această cuvântare, ei au fost străpunşi în inimă şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?“
38 Petru le-a răspuns: „Schimbaţi-vă atitudinea şi fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Iesus Cristos pentru iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Spiritului Sfânt! 39 Într-adevăr, promisiunea este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei care sunt departe, toţi cei pe care îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru“.
40 Şi prin multe alte cuvinte, el depunea mărturie şi îi încuraja, zicând: „Salvaţi-vă din această generaţie depravată!“ 41 Cei care i-au acceptat cuvântul au fost deci botezaţi, şi în acea zi cam 3.000 de persoane au fost adăugate la numărul credincioşilor.
42 Ei perseverau în învăţătura apostolilor, în comuniunea frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
43 Teama punea stăpânire pe fiecare şi se făceau multe minuni şi semne miraculoase prin intermediul apostolilor. 44 Toţi cei care credeau erau împreună şi aveau totul în comun. 45 Ei îşi vindeau proprietăţile şi bunurile, iar banii obţinuţi în urma vânzării îi împărţeau între ei, în funcţie de nevoi. 46 În fiecare zi, cu perseverenţă, se întâlneau de comun acord în templu; frângeau pâinea în case şi îşi luau hrana cu bucurie şi simplitate de inimă. 47 Îl lăudau pe Dumnezeu şi se bucurau de favoarea tuturor oamenilor. Domnul adăuga zilnic la numărul lor pe cei care erau salvaţi.