1 Un om pe care-l chema Anania, împreună cu soţia lui, Safira, a vândut o proprietate 2 şi a păstrat o parte din preţ, la înţelegere cu soţia lui. El a adus restul şi l-a pus la picioarele apostolilor. 3 Petru i-a zis: „Anania, de ce ţi-a umplut Satan inima ca să-L minţi pe Spiritul Sfânt şi să păstrezi o parte din preţul ogorului? 4 Dacă rămânea nevândut, nu era tot al tău? Şi, după ce l-ai vândut, nu puteai să faci ce vrei cu banii? Cum ţi-a venit ideea acestei afaceri? Nu pe oameni i-ai minţit, ci pe Dumnezeu“. 5 Când a auzit aceste cuvinte, Anania a căzut jos şi şi-a dat sufletul. O mare teamă a pus stăpânire pe toţi cei care auzeau lucrul acesta. 6 Tinerii s-au ridicat ca să înfăşoare corpul, apoi l-au scos afară ca să-l înmormânteze.
7 Cam trei ore mai târziu a intrat soţia lui, fără să ştie ce se întâmplase. 8 Petru a întrebat-o: „Spune-mi, cu atât aţi vândut ogorul?“ Ea i-a răspuns: „Da, cu atât“. 9 Atunci Petru i-a zis: „De ce v-aţi înţeles împreună să-L puneţi la încercare pe Spiritul Domnului? Cei care l-au înmormântat pe soţul tău se află la uşă şi te vor duce şi pe tine“. 10 Ea a căzut imediat la picioarele lui şi a murit. Când tinerii au intrat, au găsit-o moartă; au dus-o afară şi au înmormântat-o lângă soţul ei. 11 O mare teamă a pus stăpânire pe toată Adunarea şi pe toţi cei care au auzit aceste lucruri.
12 Multe semne miraculoase şi minuni se făceau în mijlocul poporului prin intermediul apostolilor. Ei erau cu toţii de comun acord în porticul lui Solomon. 13 Nimeni altcineva nu îndrăznea să li se alăture, dar poporul îi respecta foarte mult. 14 Numărul celor care credeau în Domnul Iesus, bărbaţi şi femei, creştea tot mai mult, 15 astfel încât oamenii îi scoteau pe străzi pe cei bolnavi şi-i aşezau pe paturi improvizate şi pe tărgi, pentru ca atunci când va trece Petru măcar umbra lui să cadă peste vreunul dintre ei. 16 Se strângea şi o mulţime de oameni din oraşele aflate în jurul Ierusalemului; ei îi aduceau şi pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de spirite necurate, şi toţi erau vindecaţi.
17 Atunci marele preot şi toţi cei care erau cu el, adică partidul saduceilor, s-au sculat, plini de invidie, 18 i-au arestat pe apostoli şi i-au aruncat în închisoarea publică. 19 Dar, în timpul nopţii, un înger al Domnului a deschis porţile închisorii, i-a condus afară şi le-a zis: 20 „Duceţi-vă, staţi în templu şi predicaţi poporului toate cuvintele acestei Vieţi!“
21 După ce au auzit aceasta, ei au intrat în templu încă în zori şi au început să dea învăţătură. Când au ajuns marele preot şi cei care erau cu el, au convocat sanhedrinul şi pe toţi prezbiterii copiilor lui Israel, şi au trimis să-i caute pe apostoli la închisoare. 22 Dar gărzile, când au ajuns, nu i-au găsit în închisoare; ei s-au întors şi au raportat, 23 zicând: „Am găsit închisoarea încuiată cu grijă, iar pe gardieni stând la uşi, dar când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru“. 24 La auzul acestor cuvinte, comandantul gărzilor templului şi preoţii principali s-au arătat nedumeriţi, neştiind ce să creadă despre această situaţie. 25 Cineva a venit să le spună: „Bărbaţii pe care i-aţi închis se află în templu şi dau învăţătură oamenilor!“
26 Atunci comandantul a plecat cu gărzile şi i-a adus, dar fără violenţă, căci se temeau să nu fie lapidaţi de popor. 27 După ce i-au adus, i-au făcut să se înfăţişeze înaintea sanhedrinului. Marele preot i-a interogat, 28 zicând: „Oare nu v-am ordonat expres să nu-i mai învăţaţi pe oameni în Numele acesta? Totuşi, iată că aţi umplut Ierusalemul cu învăţătura voastră şi vreţi să aduceţi asupra noastră sângele acestui Om“.
29 Petru şi apostolii i-au răspuns: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. 30 Dumnezeul strămoşilor noştri L-a înviat pe Iesus, pe care voi L-aţi ucis atârnându-L pe lemn. 31 Dumnezeu L-a înălţat la dreapta Lui ca Prinţ şi Salvator, ca să dea Israelului pocăinţa şi iertarea păcatelor. 32 Noi suntem martori ai acestor evenimente, ca şi Spiritul Sfânt pe care Dumnezeu L-a dat celor care ascultă de El“.
33 Auzind aceste cuvinte, ei s-au înfuriat şi au vrut să-i ucidă. 34 Dar un fariseu cu numele de Gamaliel, profesor de Lege onorat de tot poporul, s-a ridicat în sanhedrin şi a ordonat să-i scoată puţin afară pe apostoli. 35 Apoi le-a zis: „Israeliţilor, aveţi grijă ce vreţi să le faceţi acestor oameni! 36 Într-adevăr, acum câtva timp a apărut Teuda, care pretindea că era cineva, şi s-au raliat cu el cam 400 de bărbaţi. El a fost ucis, şi toţi partizanii lui s-au împrăştiat şi nu s-a ales nimic de aici. 37 După el, pe timpul recensământului, a apărut Iuda Galileeanul şi a condus poporul la revoltă. Şi el a pierit, iar cei care-l urmaseră au fost împrăştiaţi.
38 Iar acum, eu vă spun: nu vă mai ocupaţi de oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace; căci, dacă acest plan sau această activitate este de la oameni, el se va distruge; 39 în schimb, dacă vine de la Dumnezeu, nu-l veţi putea distruge. Nu puteţi risca să luptaţi împotriva lui Dumnezeu!“ Ei au fost convinşi de el, 40 i-au chemat pe apostoli, i-au biciuit, le-au interzis să vorbească în numele lui Iesus şi le-au dat drumul.
41 Apostolii au plecat deci din sanhedrin bucurându-se pentru că au fost consideraţi vrednici să fie maltrataţi pentru numele [lui Iesus]. 42 Şi, în fiecare zi, în templu şi în case, ei nu încetau să dea învăţătură şi să anunţe Vestea Bună despre Iesus Mesia.