1 În timp ce Petru şi Ioan le vorbeau oamenilor, au venit la ei preoţii, comandantul gărzilor templului şi saduceii. 2 Ei erau supăraţi de faptul că apostolii învăţau poporul şi anunţau învierea dintre cei morţi în Persoana lui Iesus. 3 Ei i-au arestat şi, pentru că era deja seară, i-au băgat la închisoare până a doua zi.
4 Mulţi dintre cei care auziseră Cuvântul au crezut, şi numărul bărbaţilor a ajuns la vreo 5.000.
5 A doua zi, conducătorii evreilor, prezbiterii şi specialiştii în Lege s-au adunat la Ierusalem 6 cu marele preot Ana, cu Caiafa, cu Ioan, cu Alexandru şi cu toţi cei care erau din familia marelui preot. 7 Ei au cerut ca Petru şi Ioan să fie aduşi înaintea lor şi i-au întrebat: „Prin ce putere sau în care nume aţi făcut lucrul acesta?“
8 Atunci Petru, umplut cu Spirit Sfânt, le-a zis: „Conducători ai poporului şi prezbiteri! 9 Dacă astăzi suntem interogaţi despre o binefacere făcută unui infirm prin care acesta a fost vindecat, 10 să ştiţi bine voi toţi, şi întregul popor Israel, că prin numele lui Iesus Cristos din Nazaret, Cel pe care voi L-aţi crucificat şi pe care Dumnezeu L-a înviat, da, prin El se prezintă acest om în deplină sănătate înaintea voastră. 11 Iesus este piatra respinsă de voi care construiţi şi care a devenit piatra unghiulară.
12 Şi în nimeni altcineva nu există salvare, pentru că nu există sub cer niciun alt nume dat printre oameni prin care să fim salvaţi“.
13 Văzând îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, se mirau, căci ştiau că erau oameni de rând, neinstruiţi, şi îi recunoşteau că fuseseră cu Iesus. 14 Dar cum îl vedeau în picioare cu ei pe omul care fusese vindecat, nu aveau nimic de replicat.
15 Ei le-au dat ordin să iasă din sanhedrin, apoi au deliberat între ei, 16 zicând: „Ce să le facem acestor oameni? Într-adevăr, este limpede pentru toţi locuitorii Ierusalemului că prin ei s-a făcut un semn miraculos evident, şi nu-l putem nega. 17 Dar, pentru ca aceasta să nu se răspândească mai departe în popor, să-i ameninţăm ca să nu mai vorbească nimănui în acest Nume!“
18 Atunci i-au chemat şi le-au interzis absolut să vorbească sau să dea învăţătură în numele lui Iesus. 19 Petru şi Ioan le-au răspuns: „Este oare drept, înaintea lui Dumnezeu, să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu? Judecaţi voi înşivă! 20 Cât despre noi, nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit“.
21 După ce i-au ameninţat din nou, le-au dat drumul. Din cauza poporului, ei nu găseau mijlocul de a-i pedepsi, pentru că toţi Îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22 Într-adevăr, omul care fusese vindecat miraculos avea peste 40 de ani.
23 După ce li s-a dat drumul, Petru şi Ioan s-au dus la ai lor şi le-au povestit tot ce le spuseseră preoţii principali şi prezbiterii. 24 După ce i-au ascultat, toţi şi-au ridicat vocea către Dumnezeu cu un singur gând: „Stăpâne, Tu Cel care ai creat cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele, 25 Tu ai vorbit, prin Spiritul Sfânt, prin gura servitorului Tău, părintele nostru David: De ce se agită naţiunile şi de ce fac popoarele planuri zadarnice? 26 Regii pământului stau gata să atace şi conducătorii s-au aliat împreună contra Domnului şi contra Unsului Său.
27 Într-adevăr, Herod şi Ponţiu Pilat s-au aliat în acest oraş cu naţiunile şi cu poporul Israel contra sfântului Tău Servitor Iesus, pe care L-ai uns Tu, 28 ca să facă tot ce au decis mai înainte mâna Ta şi voia [Ta]. 29 Şi acum, Doamne, ia aminte la ameninţările lor şi dă sclavilor Tăi să predice cu îndrăzneală Cuvântul Tău! 30 Întinde-Ţi mâna ca să se facă vindecări, semne miraculoase şi minuni prin numele sfântului Tău Servitor Iesus!“
31 Când s-au rugat, locul unde erau adunaţi s-a cutremurat; toţi au fost umpluţi cu Spirit Sfânt şi predicau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
32 Mulţimea celor care crezuseră nu era decât o inimă şi un suflet. Nimeni nu spunea că vreunul dintre bunurile lui era al lui, ci aveau totul în comun. 33 Apostolii depuneau mărturie cu multă putere despre învierea Domnului Iesus, şi o mare graţie era peste ei toţi. 34 Nu exista niciun nevoiaş printre ei: toţi cei care posedau ogoare sau case le vindeau, aduceau banii din vânzări 35 şi-i puneau la picioarele apostolilor; şi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie. 36 Iosef, supranumit de apostoli Barnaba, care tradus înseamnă „cel care încurajează“, un levit originar din Cipru, 37 a vândut un ogor pe care-l avea, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.