1 Fraţilor, vă reamintesc evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care aţi primit-o, în care staţi ferm. 2 Prin ea sunteţi şi salvaţi, dacă ţineţi ferm cuvântul pe care vi l-am predicat, altfel aţi crezut în zadar.
3 V-am transmis în primul rând mesajul pe care l-am primit şi eu: Cristos a murit pentru păcatele noastre, conform Scripturilor; 4 a fost înmormântat şi a înviat a treia zi, conform Scripturilor. 5 Pe urmă i-a apărut lui Cefa, apoi celor doisprezece. 6 După aceea a apărut la mai mult de 500 de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi încă trăiesc, iar unii au murit. 7 După aceea i-a apărut lui Iacob, apoi tuturor apostolilor. 8 După ei toţi mi-a apărut şi mie, ca unui copil nenăscut la termen.
9 Într-adevăr, eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli şi nu merit nici măcar să fiu numit apostol, pentru că am persecutat Biserica lui Dumnezeu. 10 Dar prin graţia lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar graţia Lui faţă de mine n-a fost fără rezultat. Dimpotrivă, am lucrat mai mult decât ei toţi, totuşi nu eu, ci graţia lui Dumnezeu care era cu mine. 11 Astfel deci, fie eu, fie ei, noi aşa predicăm, şi voi aşa aţi crezut.
12 Ori, dacă se predică faptul că Cristos a înviat, cum pot spune unii dintre voi că nu există învierea morţilor? 13 Dacă nu există o înviere a morţilor, nici Cristos nu a înviat. 14 Şi dacă Cristos n-a înviat, atunci predicarea noastră este în zadar, şi la fel e şi credinţa voastră. 15 Suntem găsiţi şi martori falşi faţă de Dumnezeu, pentru că am depus mărturie contra lui Dumnezeu că L-a înviat pe Cristos. Ori, El n-a făcut-o, dacă morţii nu învie.
16 Într-adevăr, dacă morţii nu învie, nici Cristos n-a înviat. 17 Ori, dacă Cristos n-a înviat, credinţa voastră este inutilă, voi sunteţi încă în păcatele voastre, 18 şi prin urmare cei care au murit în Cristos sunt şi ei pierduţi. 19 Dacă numai pentru viaţa aceasta am sperat în Cristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre toţi oamenii!
20 Dar, în realitate, Cristos a înviat, precedându-i astfel pe cei care au murit. 21 Într-adevăr, întrucât moartea a venit printr-un om, tot printr-un Om a venit învierea morţilor. 22 Şi aşa cum toţi mor în Adam, la fel toţi vor fi aduşi la viaţă în Cristos, 23 dar fiecare după rangul lui; cel dintâi Cristos, apoi, la venirea Lui, cei care Îi aparţin lui Cristos. 24 După aceea vine sfârşitul, când El va da Regatul lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi distrus orice dominaţie, orice autoritate şi orice putere. 25 Într-adevăr, El trebuie să domnească până când îi va fi pus pe toţi duşmanii Săi sub picioarele Sale. 26 Ultimul duşman care va fi distrus e moartea. 27 Dumnezeu, într-adevăr, a pus totul sub picioarele Sale. Dar când se spune că totul I-a fost supus, este evident că aceasta nu-L include pe Cel care I-a supus orice lucru. 28 Când totul Îi va fi supus, atunci Însuşi Fiul Se va supune Celui care I-a supus totul, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
29 Dacă ar fi altfel, ce vor face cei care se lasă botezaţi pentru cei morţi? Dacă morţii nu învie în niciun caz, de ce se lasă ei botezaţi în locul lor? 30 Iar noi, de ce suntem în pericol tot timpul? 31 În fiecare zi riscăm moartea, pe cât este de adevărat, fraţilor, că voi sunteţi motivul meu de laudă în Cristos Iesus, Domnul nostru. 32 Dar dacă din motive omeneşti m-am luptat cu fiarele în Efes, la ce-mi foloseşte? Dacă morţii nu învie, atunci să mâncăm şi să bem, pentru că mâine vom muri!
33 Nu vă înşelaţi, „anturajele rele distrug obiceiurile bune“. 34 Reveniţi la bunul vostru simţ, cum se cuvine, şi nu mai păcătuiţi, căci unii dintre voi nu-L cunosc pe Dumnezeu, spre ruşinea voastră o spun.
35 Dar va zice cineva: „Cum învie morţii şi cu ce corp vor veni?“ 36 Om fără judecată! Ceea ce semeni tu nu prinde viaţă dacă nu moare. 37 Iar ceea ce semeni nu este planta care va fi, ci un simplu grăunte, un grăunte de grâu poate, sau de altceva. 38 Apoi Dumnezeu îi dă un corp, aşa cum vrea, şi fiecărui fel de sămânţă un corp al ei propriu.
39 Nu orice carne este la fel: oamenii au un fel de carne, animalele au altul, păsările altul, peştii altul. 40 Există şi corpuri cereşti şi corpuri pământeşti, dar strălucirea corpurilor cereşti este diferită de cea a corpurilor pământeşti. 41 Alta e strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor; chiar fiecare stea diferă în strălucire de altă stea.
42 La fel este şi învierea morţilor: corpul e semănat muritor şi învie nemuritor. 43 Este semănat în dezonoare şi învie în glorie. E semănat în slăbiciune şi învie în putere. 44 Este semănat corp natural şi învie corp spiritual. Dacă există un corp natural, există şi unul spiritual.
45 Aşa şi este scris: Primul om, Adam, a devenit o fiinţă vie. Ultimul Adam e un Spirit dătător de viaţă. 46 Dar mai întâi nu a fost spiritualul, ci naturalul; ceea ce este spiritual vine pe urmă. 47 Primul om, scos din pământ, e făcut din ţărână, al doilea Om, [Domnul,] este din cer. 48 Aşa cum e omul din ţărână, aşa sunt şi oamenii din ţărână; şi aşa cum este Omul ceresc, aşa sunt şi oamenii cereşti. 49 Şi la fel cum am purtat imaginea omului făcut din ţărână, la fel vom purta şi imaginea Celui care e din cer.
50 Iată ce vreau să spun, fraţilor: carnea şi sângele nu pot să moştenească Regatul lui Dumnezeu, şi nici ceea ce este muritor nu poate moşteni nemurirea. 51 Iată, vă spun un secret: nu toţi vom muri, dar toţi vom fi transformaţi, 52 într-o clipă, într-o clipire din ochi, la sunetul ultimei trompete. Trompeta va suna, morţii vor învia nemuritori, iar noi vom fi transformaţi.
53 Trebuie într-adevăr ca ceea ce este supus putrezirii să se îmbrace cu neputrezirea, iar ceea ce e muritor să se îmbrace cu nemurirea. 54 Când ceea ce este supus putrezirii va fi îmbrăcat cu neputrezirea, iar ceea ce e muritor va fi îmbrăcat cu nemurirea, atunci se va împlini acest cuvânt al Scripturii: Moartea a fost înghiţită în victorie. 55 Moarte, unde îţi este victoria? Moarte, unde îţi este acul? 56 Acul morţii e păcatul, iar puterea păcatului este Legea. 57 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă victoria prin Domnul nostru Iesus Cristos!
58 Astfel, fraţii mei iubiţi, fiţi fermi, de neclintit, făcând totdeauna mai mult decât destul în lucrarea Domnului, pentru că ştiţi că munca voastră nu este fără rezultat în Domnul.