1 Căutaţi iubirea; doriţi arzător darurile spirituale, dar mai ales să profeţiţi.
2 Într-adevăr, cine vorbeşte într-o limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege, şi în spirit spune cuvinte misterioase. 3 Dar cine profeţeşte vorbeşte oamenilor pentru edificare, încurajare şi mângâiere. 4 Cine vorbeşte într-o limbă se edifică pe sine, pe când cine profeţeşte edifică Adunarea. 5 Eu doresc ca toţi să vorbiţi în limbi, dar şi mai mult să profeţiţi. Cine profeţeşte este mai important decât cine vorbeşte în limbi, cel puţin dacă acesta nu interpretează, pentru ca Adunarea să primească edificare.
6 Şi acum, fraţilor, cu ce v-aş ajuta dacă aş veni la voi vorbind în limbi în loc să vă aduc un cuvânt de revelaţie, de cunoştinţă, de profeţie, de învăţătură? 7 Dacă nişte instrumente fără viaţă care dau un sunet, cum ar fi flautul sau harpa, nu redau sunete distincte, cum se va şti ce melodie se cântă la flaut sau la harpă? 8 Şi dacă goarna dă un sunet neclar, cine se va pregăti pentru bătălie? 9 Aşa este şi cu voi: dacă cu limba voastră nu rostiţi cuvinte inteligibile, cum se va şti ce spuneţi? Într-adevăr, veţi vorbi în vânt!
10 Oricât de multe ar fi diversele limbi din lume, niciuna [dintre ele] nu este fără sens. 11 Dacă deci nu înţeleg sensul unei limbi, voi fi un străin pentru cel care vorbeşte, iar cel care vorbeşte va fi un străin pentru mine. 12 La fel şi voi, întrucât sunteţi dornici să aveţi daruri spirituale, căutaţi să le aveţi din abundenţă pe cele care edifică Adunarea.
13 De aceea, cine vorbeşte într-o limbă să se roage ca s-o poată interpreta. 14 Într-adevăr, dacă mă rog într-o limbă, spiritul meu se roagă, însă mintea mea este sterilă. 15 Deci ce să fac? Mă voi ruga cu spiritul, dar mă voi ruga şi cu mintea, voi cânta laude cu spiritul, dar voi cânta laude şi cu mintea. 16 Într-adevăr, dacă tu Îl lauzi pe Dumnezeu cu spiritul tău, cum poate cineva care face parte dintre simplii ascultători să răspundă „amen“ la rugăciunea ta de mulţumire dacă nu ştie ce spui? 17 Desigur, tu poţi să mulţumeşti frumos, dar celălalt nu este edificat.
18 Eu Îi mulţumesc Dumnezeului [meu] că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi. 19 Dar, în Adunare, prefer să spun cinci cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăţ pe alţii, decât 10.000 de cuvinte în altă limbă. 20 Fraţilor, nu mai gândiţi ca nişte copii. Dimpotrivă, fiţi bebeluşi în ce priveşte răul, dar în gândire fiţi adulţi!
21 În Lege este scris: Prin oameni cu o altă limbă şi prin buze străine voi vorbi acestui popor, şi nici chiar aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul. 22 Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru credincioşi, ci pentru necredincioşi, în timp ce profeţia este un semn nu pentru necredincioşi, ci pentru credincioşi.
23 Dacă deci întreaga Adunare se strânge împreună şi toţi vorbesc în limbi, şi intră nişte simpli ascultători sau necredincioşi, oare nu vor spune ei că sunteţi nebuni? 24 În schimb, dacă toţi profeţesc şi intră un necredincios sau un simplu ascultător, va fi convins de toţi că este un păcătos şi va fi judecat de toţi; 25 [astfel] vor fi dezvăluite secretele inimii lui, şi el va cădea atunci cu faţa la pământ ca să se închine lui Dumnezeu, spunând că Dumnezeu este cu adevărat în mijlocul vostru.
26 Ce-i de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi, fiecare [dintre voi] are un psalm, o învăţătură, o revelaţie, o limbă sau o interpretare. Totul să se facă pentru edificare. 27 Dacă cineva vorbeşte într-o limbă, să vorbească doi – sau cel mult trei –, pe rând, iar cineva să interpreteze. 28 Dacă nu există interpret, să tacă în Adunare şi să-şi vorbească lui însuşi şi lui Dumnezeu.
29 Cât despre profeţi, să vorbească doi sau trei, iar alţii să le evalueze mesajul. 30 Şi dacă un membru din asistenţă are o revelaţie, primul să tacă. 31 Într-adevăr, puteţi profeţi toţi unul după altul, pentru ca toţi să înveţe şi toţi să fie încurajaţi. 32 Spiritul profeţilor este supus profeţilor, 33 căci Dumnezeu nu e un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii. Ca în toate Adunările sfinţilor, 34 femeile să tacă în Adunări, căci nu le este permis să vorbească în ele, ci trebuie să fie supuse, cum zice şi Legea. 35 Dacă vor să înveţe ceva, să-şi întrebe soţii acasă, pentru că e ruşinos pentru o femeie să vorbească în Adunare.
36 Oare Cuvântul lui Dumnezeu a venit la început de la voi? Sau nu-mai la voi a ajuns el? 37 Dacă cineva crede că este profet sau spiritual, să recunoască în ceea ce vă scriu o poruncă a Domnului. 38 Dar dacă cineva nu recunoaşte aceasta, nici el nu va fi recunoscut. 39 Astfel deci, fraţii mei, fiţi dornici să profeţiţi şi nu împiedicaţi vorbirea în limbi, 40 dar totul să se facă aşa cum se cuvine şi în ordine.