1 Chiar dacă aş vorbi limbile oamenilor şi chiar cele ale îngerilor, dar nu aş avea iubire, aş fi un metal care răsună sau un chimval zăngănitor. 2 Chiar dacă aş avea darul profeţiei şi aş înţelege toate misterele şi toată cunoştinţa, şi chiar dacă aş avea o credinţă ce poate muta munţi, dar nu aş avea iubire, nu sunt nimic. 3 Şi chiar dacă aş da săracilor tot ce am şi mi-aş da şi corpul ca să fie ars, dar nu aş avea iubire, nu-mi serveşte la nimic.
4 Iubirea este răbdătoare, e serviabilă; iubirea nu invidiază; iubirea nu se făleşte, nu se umflă de mândrie, 5 nu se comportă indecent, nu-şi urmăreşte propriile interese, nu se irită, nu ţine seama de răul suferit, 6 nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr; 7 rabdă totul, crede totul, speră totul, suportă totul.
8 Iubirea nu încetează niciodată. Profeţiile vor dispărea, limbile vor înceta, cunoştinţa va dispărea. 9 Într-adevăr, noi cunoaştem în parte şi profeţim în parte, 10 dar când va veni ce este perfect, ceea ce e parţial va dispărea.
11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, raţionam ca un copil; când am devenit adult am pus capăt lucrurilor copilăreşti. 12 Astăzi vedem cu ajutorul unei oglinzi, într-un mod neclar, dar atunci vom vedea faţă în faţă. Astăzi cunosc parţial, dar atunci voi cunoaşte complet, exact aşa cum sunt şi eu cunoscut de Dumnezeu. 13 Acum deci rămân aceste trei lucruri: credinţa, speranţa, iubirea; dar cea mai mare dintre cele trei este iubirea.