1 Eu însumi, Paul, vă îndemn, prin blândeţea şi bunătatea lui Cristos, eu, care sunt „umil“ când sunt faţă în faţă cu voi, dar „curajos“ când sunt departe de voi; 2 vă rog ca, atunci când voi veni, să nu trebuiască să fiu tot atât de „curajos“ cât mă aştept să fiu faţă de unii care cred că noi trăim după standardele acestei lumi!
3 Căci deşi trăim în lume, nu ne luptăm cum o face lumea. 4 Într-adevăr, armele cu care luptăm nu sunt omeneşti, ci sunt puternice prin Dumnezeu pentru demolarea fortăreţelor; noi demolăm argumentele 5 şi orice obstacol care se ridică cu aroganţă împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu, şi luăm captiv orice gând ca să-l ducem la ascultarea de Cristos. 6 Şi suntem gata să pedepsim orice neascultare, de îndată ce ascultarea voastră va fi deplină.
7 Voi vă uitaţi doar la suprafaţa lucrurilor. Dacă cineva este convins că e al lui Cristos, ar trebui să ia din nou în considerare faptul că aşa cum este el al lui Cristos, tot aşa suntem şi noi.
8 Şi chiar dacă m-aş lăuda ceva mai mult cu autoritatea pe care ne-a dat-o Domnul pentru edificarea şi nu pentru dărâmarea voastră, n-aş fi făcut de ruşine. 9 Nu vreau să par că încerc să vă îngrozesc prin scrisorile mele. 10 Vă scriu astfel pentru că se spune: „Scrisorile lui sunt cu greutate şi puternice, dar în persoană este slab, iar vorbirea lui e vrednică de dispreţ“. 11 Un asemenea om ar trebui să ia în considerare faptul că aşa cum suntem în cuvântul nostru scris când suntem absenţi, tot aşa vom fi şi în acţiunile noastre când vom fi prezenţi.
12 Noi n-am îndrăzni să ne declarăm egali sau să ne comparăm cu unii dintre cei care se recomandă singuri. Dar, de fapt, măsurându-se după propriile lor standarde şi comparându-se cu ei înşişi, nu se arată prea inteligenţi. 13 Cât despre noi, nu ne lăudăm în mod exagerat, ci numai în limita câmpului de acţiune pe care ni l-a repartizat Dumnezeu făcându-ne să ajungem până la voi.
14 Căci nu ne depăşim limitele, ca şi cum n-am fi ajuns până la voi, căci într-adevăr până la voi am ajuns cu evanghelia lui Cristos. 15 Nu ne lăudăm în mod exagerat, adică cu ostenelile altora, ci speranţa noastră este ca, pe măsură ce creşte credinţa voastră, să ne vedem lucrarea crescând şi mai mult între voi, în propriul nostru câmp de acţiune. 16 Vom putea atunci să evanghelizăm regiunile situate dincolo de voi, fără să ne lăudăm cu o lucrare deja făcută de alţii în propriul lor câmp de acţiune. 17 Dar, cine se laudă să se laude în Domnul. 18 Într-adevăr, nu cel care se recomandă singur este aprobat, ci cel pe care îl recomandă Domnul.