1 Iubiţilor, întrucât avem aceste promisiuni, să ne purificăm de tot ce ne pângăreşte corpul şi spiritul, ducându-ne sfinţenia până la capăt în teamă de Dumnezeu.
2 Faceţi-ne un loc în inima voastră! N-am făcut rău nimănui, n-am ruinat pe nimeni, n-am exploatat pe nimeni. 3 Nu vorbesc astfel ca să vă condamn, căci am spus deja că sunteţi în inimile noastre, astfel încât să murim cu voi şi să trăim cu voi. 4 Am o mare încredere în voi; am toate motivele să fiu mândru de voi; sunt mult încurajat, debordând de bucurie în toate dificultăţile noastre.
5 Într-adevăr, de la sosirea noastră în Macedonia, n-am cunoscut odihna; eram dimpotrivă presaţi din toate părţile; lupte în afară, temeri înăuntru. 6 Dar Dumnezeu, care-i mângâie pe cei abătuţi, ne-a încurajat prin venirea lui Titus, 7 şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin încurajarea pe care a primit-o de la voi. El ne-a povestit despre dorul vostru, despre lacrimile voastre, despre zelul vostru pentru mine, astfel încât bucuria mea a fost cu atât mai mare.
8 Chiar dacă v-am întristat prin scrisoarea mea, nu regret. Şi chiar dacă am regretat – căci văd că această scrisoare v-a întristat, deşi doar pentru un timp –, 9 mă bucur acum, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a făcut să vă schimbaţi atitudinea, căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să nu suferiţi nicio pierdere prin noi. 10 Într-adevăr, întristarea după voia lui Dumnezeu produce o pocăinţă care conduce la salvare şi care nu se regretă niciodată, în timp ce întristarea lumii produce moartea. 11 Aceeaşi întristare după voia lui Dumnezeu, vedeţi ce sârguinţă a produs în voi! Ce dezvinovăţire, ce indignare, ce teamă, ce dorinţă arzătoare, ce zel, ce pedepsire a răului comis! Aţi dovedit în orice privinţă că eraţi nevinovaţi în această chestiune.
12 Deci, dacă v-am scris, n-a fost nici din cauza celui care a comis răul, nici din cauza celui care l-a suferit, ci ca sârguinţa voastră pentru noi să fie făcută evidentă printre voi înaintea lui Dumnezeu. 13 Iată de ce am fost încurajaţi. Dar pe lângă încurajarea noastră, ne-am bucurat cu mult mai mult de bucuria lui Titus, pentru că spiritul lui a fost înviorat de voi toţi. 14 Dacă m-am lăudat puţin cu voi înaintea lui, n-am avut de ce să roşesc, ci, aşa cum tot ce v-am spus s-a dovedit adevărat, tot aşa şi lauda noastră cu voi înaintea lui Titus s-a dovedit adevărată. 15 Şi afecţiunea lui pentru voi este cu atât mai mare când îşi aminteşte de ascultarea voastră a tuturor şi de primirea pe care i-aţi făcut-o cu teamă şi profund respect. 16 Mă bucur că în toate pot avea încredere în voi.