1 Apoi, după 14 ani, m-am dus din nou la Ierusalem cu Barnaba; îl luasem şi pe Titus cu mine. 2 M-am dus ca urmare a unei revelaţii şi le-am prezentat evanghelia pe care o predic eu printre neevrei; le-am expus-o în particular celor care sunt cei mai respectaţi, ca să nu alerg sau să fi alergat în zadar. 3 Totuşi, nici chiar Titus, care era cu mine, deşi era grec, n-a fost constrâns să se lase circumcis, 4 din cauza aşa-zişilor fraţi, care se strecuraseră pe furiş între noi ca să spioneze libertatea pe care o avem în Iesus Cristos, pentru a ne duce la sclavie. 5 Nu le-am cedat nici măcar o clipă, pentru ca adevărul evangheliei să rămână permanent cu voi.
6 Cât despre cei care păreau să fie importanţi – orice ar fi fost ei altădată, nu contează pentru mine: Dumnezeu nu este părtinitor –, n-au adăugat nimic mesajului meu. 7 Dimpotrivă, au văzut că mie îmi fusese încredinţată evanghelia pentru cei necircumcişi, ca şi lui Petru pentru cei circumcişi 8 – căci Cel care a lucrat în Petru, făcându-l apostol pentru cei circumcişi, a lucrat şi în mine, făcându-mă apostol pentru neevrei – 9 şi au recunoscut graţia care îmi fusese acordată. Iacob, Cefa şi Ioan, care sunt consideraţi ca stâlpi, au dat mâna cu mine şi cu Barnaba ca semn al parteneriatului nostru, şi anume ca noi să mergem la neevrei, iar ei la cei circumcişi. 10 Ne-au cerut doar să ne amintim de cei săraci, lucru pe care l-am şi făcut.
11 Dar când Petru a venit în Antiohia, m-am opus lui pe faţă, pentru că era vrednic de mustrare. 12 Într-adevăr, înainte de a veni câţiva oameni de la Iacob, el mânca cu neevreii, dar când au venit ei a început să se retragă şi stătea la distanţă, temându-se de cei circumcişi. 13 Ceilalţi evrei i s-au alăturat în ipocrizia lui, astfel încât până şi Barnaba s-a lăsat dus de ipocrizia lor. 14 Când i-am văzut că nu umblau în conformitate cu adevărul evangheliei, i-am spus lui Petru înaintea tuturor: „Dacă tu, care eşti evreu, trăieşti ca un neevreu şi nu ca un evreu, de ce vrei să-i constrângi pe neevrei să se comporte ca nişte evrei?“
15 Noi suntem evrei prin naştere şi nu păcătoşi din alte naţiuni. 16 Totuşi, ştim că omul nu este declarat drept pe baza faptelor Legii, ci prin credinţa în Iesus Cristos. Astfel, şi noi am crezut în Cristos Iesus ca să fim declaraţi drepţi pe baza credinţei în Cristos şi nu a faptelor Legii, întrucât nimeni nu va fi considerat drept pe baza faptelor Legii. 17 Dar dacă, în timp ce căutam să fim declaraţi drepţi în Cristos, am fost şi noi găsiţi păcătoşi, aceasta înseamnă că Cristos ar fi un servitor al păcatului? În niciun caz! 18 Într-adevăr, dacă reconstruiesc ceea ce am distrus, dovedesc că sunt un om care încalcă Legea. 19 Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost crucificat cu Cristos; 20 nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine, iar viaţa pe care o trăiesc acum în corp o trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. 21 Eu nu resping graţia lui Dumnezeu; într-adevăr, dacă dreptitudinea se obţine prin Lege, atunci Cristos a murit în zadar.