1 Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fascinat [ca să nu mai ascultaţi de adevăr] pe voi, în ochii cărora Iesus Cristos a fost descris ca fiind crucificat? 2 Iată ce vreau să aflu de la voi: aţi primit Spiritul ca urmare a faptelor Legii sau ca urmare a ascultării cu credinţă? 3 Sunteţi chiar aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Spirit, vreţi acum să sfârşiţi prin propriile forţe? 4 Aţi suferit aşa de mult în zadar? Dacă într-adevăr a fost în zadar! 5 Cine vă acordă Spiritul şi face miracole printre voi o face ca urmare a faptelor Legii sau ca urmare a ascultării cu credinţă?
6 Aşa cum Abraham L-a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a considerat ca dreptitudine, 7 înţelegeţi deci că numai cei care au credinţa sunt fiii lui Abraham! 8 Ori Scriptura prevedea că Dumnezeu îi va considera pe neevrei ca drepţi pe baza credinţei, şi ea i-a dat dinainte această veste bună lui Abraham: Toate naţiunile vor fi binecuvântate în tine! 9 Astfel, cei care cred sunt binecuvântaţi cu Abraham cel credincios.
10 Într-adevăr, toţi cei care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: Blestemat să fie oricine nu perseverează în toate lucrurile care sunt scrise în cartea Legii pentru a le pune în practică. 11 Este evident că nimeni nu e declarat drept înaintea lui Dumnezeu în cadrul Legii, pentru că se spune: Cel care este drept prin credinţă va avea viaţă. 12 Ori, Legea nu se bazează pe credinţă; dimpotrivă, ea zice: Omul care va pune aceste reguli în practică va trăi prin ele. 13 Cristos ne-a răscumpărat de blestemul Legii, devenind blestem pentru noi, pentru că este scris: Blestemat este oricine e atârnat pe lemn, 14 pentru ca în Cristos Iesus binecuvântarea lui Abraham să vină asupra neevreilor, ca să primim prin credinţă Spiritul care fusese promis.
15 Fraţilor, voi lua un exemplu din viaţa de fiecare zi: aşa cum nimeni nu poate anula sau adăuga ceva unui testament care a fost validat, la fel este şi aici. 16 Ori, promisiunile i-au fost făcute lui Abraham şi descendentului său. Nu se spune „şi descendenţilor“, ca şi cum ar fi vorba de mai mulţi, ci este vorba de unul singur: descendentului său, adică Cristos. 17 Iată ce vreau să spun: un testament pe care l-a validat Dumnezeu, Legea care a intrat în vigoare cu 430 de ani mai târziu nu poate să-l anuleze şi să facă astfel promisiunea fără efect. 18 Într-adevăr, dacă moştenirea ar fi bazată pe Lege, ea nu ar mai fi bazată pe promisiune, ori printr-o promisiune i-a dat-o Dumnezeu lui Abraham ca favoare.
19 Atunci, care a fost scopul Legii? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor, până când va veni Descendentul căruia I-a fost făcută promisiunea. Ea a fost promulgată de îngeri, printr-un mediator. 20 Totuşi, un mediator nu face medierea doar pentru o singură parte, ori Dumnezeu este singur. 21 Deci Legea e contra promisiunilor lui Dumnezeu? În niciun caz! Căci dacă ar fi fost dată o Lege în stare să dea viaţă, dreptitudinea ar veni cu adevărat din Lege. 22 Dar Scriptura i-a închis pe toţi oamenii sub păcat, pentru ca ceea ce fusese promis să fie acordat prin credinţa în Cristos Iesus celor care cred.
23 Înainte de a veni credinţa, noi eram ţinuţi sub paza Legii, închişi până ce avea să fie revelată credinţa. 24 Astfel, Legea a fost ghidul însărcinat să ne conducă la Cristos, ca să fim declaraţi drepţi pe baza credinţei. 25 De când a venit credinţa, nu mai suntem supuşi acestui ghid. 26 Căci voi sunteţi toţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Cristos Iesus; 27 într-adevăr, voi toţi care aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat cu Cristos. 28 Nu mai există nici evreu, nici neevreu, nu mai există nici sclav, nici om liber, nu mai există nici parte bărbătească, nici parte femeiască, căci voi sunteţi toţi una în Cristos Iesus. 29 Dacă Îi aparţineţi lui Cristos, atunci sunteţi sămânţa lui Abraham şi moştenitori conform promisiunii.