1 Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost fără rod. 2 După ce am suferit şi am fost insultaţi în Filipi, aşa cum ştiţi, am avut îndrăzneală în Dumnezeul nostru să vă anunţăm evanghelia lui Dumnezeu în faţa unei mari împotriviri. 3 Într-adevăr, apelul pe care îl facem nu se întemeiază nici pe înşelăciune, nici pe motive necurate, nici pe viclenie. 4 Dimpotrivă, noi vorbim ca nişte oameni aprobaţi de Dumnezeu să ni se încredinţeze evanghelia. Noi nu încercăm să fim pe placul oamenilor, ci pe placul lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.
5 Într-adevăr, aşa cum ştiţi, niciodată n-am recurs la cuvinte linguşitoare, nici n-am avut ca motivaţie setea de a poseda – Dumnezeu ne este martor. 6 N-am căutat gloria care vine de la oameni, nici de la voi, nici de la alţii. 7 Am fi putut să ne impunem ca apostoli ai lui Cristos, dar am fost blânzi în mijlocul vostru, ca o mamă care se îngrijeşte de copiii ei.
8 Şi ne era aşa tare dor de voi, că eram gata să împărtăşim cu voi nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci şi propria noastră viaţă, pentru că ne-aţi devenit foarte dragi. 9 Vă amintiţi, fraţilor, munca şi oboseala noastră: lucrând noapte şi zi, ca să nu fim o povară pentru niciunul dintre voi, v-am predicat evanghelia lui Dumnezeu.
10 Voi sunteţi martori, şi la fel şi Dumnezeu, că ne-am comportat faţă de voi credincioşii într-un mod sfânt, drept şi ireproşabil, 11 întrucât ştiţi că am fost pentru fiecare dintre voi ce este un tată pentru copiii săi, 12 îndemnându-vă, încurajându-vă şi implorându-vă să trăiţi într-un mod vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Regatul şi la gloria Sa.
13 Şi din acest motiv şi noi Îi mulţumim lui Dumnezeu fără încetare pentru că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi acceptat nu ca pe cuvântul oamenilor, ci ca pe ce este cu adevărat, Cuvântul lui Dumnezeu care acţionează în voi cei care credeţi.
14 Căci voi, fraţilor, aţi devenit imitatorii Adunărilor lui Dumnezeu din Iudeea care sunt în Cristos Iesus, pentru că şi voi aţi îndurat din partea compatrioţilor voştri aceleaşi suferinţe ca şi ele din partea evreilor. 15 Ei L-au ucis pe Domnul Iesus şi pe profeţi, pe noi ne-au persecutat, nu sunt plăcuţi lui Dumnezeu, se comportă ca adversari ai tuturor oamenilor: 16 ne împiedică să vorbim neevreilor ca să fie salvaţi, astfel încât nu încetează să întreacă măsura păcatelor lor, dar mânia a venit peste ei pe deplin.
17 Cât despre noi, fraţilor, după ce am fost pentru scurt timp despărţiţi de voi – cu corpul, nu cu inima – ne-am străduit mai mult ca niciodată să vă revedem, căci era marea noastră dorinţă. 18 De aceea am vrut să venim la voi, cel puţin eu, Paul, mai mult decât o dată, dar Satan ne-a împiedicat. 19 Într-adevăr, care este speranţa noastră sau bucuria noastră sau cununa cu care ne vom lăuda în prezenţa Domnului Iesus [Cristos] la venirea Lui? Oare nu voi? 20 Da, voi sunteţi gloria şi bucuria noastră!