1 Într-adevăr, orice mare preot luat dintre oameni este pus să-i reprezinte în chestiuni legate de Dumnezeu, ca să aducă daruri şi sacrificii pentru păcate. 2 El poate să se poarte cu blândeţe faţă de cei neştiutori şi rătăciţi, întrucât el însuşi e supus slăbiciunii. 3 Din cauza ei, el trebuie să ofere sacrificii atât pentru păcatele lui, cât şi pentru ale poporului.
4 Nimeni nu îşi ia singur această onoare, ci o primeşte când este chemat de Dumnezeu, aşa cum a fost şi Aaron. 5 Astfel, nici Cristos nu Şi-a atribuit Lui Însuşi gloria de a deveni Mare Preot, ci o are de la Dumnezeu, care I-a spus: Tu eşti Fiul Meu, astăzi am devenit Tatăl Tău!, 6 cum spune şi în alt loc: Tu eşti preot pentru totdeauna, în stilul lui Melchisedec. 7 În timpul vieţii Sale pământeşti, El a adus cu strigăte puternice şi cu lacrimi rugăciuni şi cereri Celui care putea să-L salveze de la moarte, şi El a fost ascultat datorită temerii Sale faţă de Dumnezeu. 8 Deşi era Fiu, El a învăţat ascultarea prin ceea ce a suferit. 9 Şi, fiind făcut perfect, a devenit sursa salvării eterne pentru toţi cei care ascultă de El, 10 fiind numit de Dumnezeu Mare Preot în stilul lui Melchisedec.
11 Avem multe de zis despre aceasta şi lucruri greu de explicat, pentru că aţi ajuns greoi la pricepere. 12 Deşi pe timpul acesta trebuia să fiţi învăţători, aveţi din nou nevoie de cineva care să vă înveţe principiile de bază ale Cuvântului lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte şi nu de hrană tare. 13 Căci oricine continuă să se hrănească cu lapte este fără experienţă în învăţătura despre dreptitudine, căci e un bebeluş. 14 Dar hrana tare este pentru cei maturi, a căror judecată s-a deprins prin practică să distingă binele şi răul.