1 De aceea, să lăsăm stadiul elementar al învăţăturii despre Mesia şi să continuăm spre maturitate, fără să punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte şi a credinţei în Dumnezeu, 2 a învăţăturii despre spălări, a punerii mâinilor, a învierii morţilor şi a judecăţii eterne.
3 Şi vom face lucrul acesta dacă va permite Dumnezeu. 4 Într-adevăr, este imposibil ca cei care au fost odată luminaţi, care au gustat darul ceresc, care au avut parte de Spiritul Sfânt, 5 care au simţit ce bun este Cuvântul lui Dumnezeu şi puterile lumii viitoare, 6 şi care totuşi au căzut, să fie făcuţi încă o dată să-şi schimbe atitudinea, întrucât Îl crucifică din nou pentru ei înşişi pe Fiul lui Dumnezeu şi-L expun ruşinii publice. 7 Când un pământ udat de ploaia care cade deseori pe el produce plante folositoare celor pentru care este cultivat, îşi primeşte de la Dumnezeu partea de binecuvântare. 8 Dacă dacă el produce spini şi mărăcini, e considerat fără valoare şi aproape de a fi blestemat, şi sfârşeşte prin a fi ars. 9 Dar chiar dacă vorbim în felul acesta, suntem convinşi, iubiţilor, de lucruri mai bune în cazul vostru – lucruri legate de salvarea voastră. 10 Într-adevăr, Dumnezeu nu este nedrept să uite lucrarea voastră şi iubirea pe care aţi arătat-o pentru numele Lui prin serviciile pe care le-aţi făcut şi încă le faceţi sfinţilor.
11 Dorim însă fierbinte ca fiecare dintre voi să dea dovadă de aceeaşi sârguinţă până la sfârşit, când veţi vedea realizarea speranţei voastre, 12 ca să nu deveniţi leneşi, ci să-i imitaţi pe cei care prin credinţă şi răbdare primesc moştenirea promisă.
13 Când Dumnezeu i-a făcut promisiunea lui Abraham, întrucât nu putea să jure în numele unuia mai mare decât El, a jurat pe Sine Însuşi, 14 zicând: Cu siguranţă, îţi voi da cele mai mari binecuvântări şi te voi înmulţi foarte mult. 15 Şi astfel, după ce a aşteptat răbdător, Abraham a obţinut ce i s-a promis.
16 Ori, oamenii jură pe cineva mai mare decât ei, şi jurământul este o confirmare care pune capăt oricărei contestaţii. 17 De aceea Dumnezeu, vrând să le arate şi mai convingător moştenitorilor promisiunii ce neschimbător era planul Său, a garantat cu un jurământ. 18 Astfel, prin două lucruri neschimbătoare, în care este imposibil ca Dumnezeu să mintă, să găsim o încurajare puternică, noi, al căror singur refugiu a fost să apucăm speranţa care ne-a fost pusă înainte. 19 Noi avem această speranţă ca pe o ancoră fermă şi sigură a sufletului; ea intră în spatele draperiei, 20 acolo unde Iesus, devenit pentru totdeauna Mare Preot în stilul lui Melchisedec, a intrat pentru noi ca precursor.