1 Acest Melchisedec era rege al Salemului şi preot al Dumnezeului Preaînalt. El i-a ieşit în întâmpinarea lui Abraham când acesta se întorcea de la măcelărirea regilor şi l-a binecuvântat, 2 iar Abraham i-a dat zeciuială din toate. Melchisedec este mai întâi, aşa cum arată numele lui, „rege al dreptitudinii“, pe urmă e rege al Salemului, adică rege al păcii. 3 Nu i se cunoaşte nici tatăl, nici mama, nici genealogia, nici începutul zilelor, nici sfârşitul vieţii, dar, asemenea Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna.
4 Vedeţi deci ce mare a fost el: chiar şi patriarhul Abraham i-a dat ca zeciuială cea mai bună parte din pradă! 5 Aceia dintre descendenţii lui Levi care îndeplinesc funcţia de preot au ordin, potrivit Legii, să ia zeciuială de la popor, adică de la fraţii lor, chiar dacă aceştia sunt descendenţii lui Abraham. 6 Dar Melchisedec, deşi nu figura în genealogia lor, a primit zeciuială de la Abraham şi l-a binecuvântat pe cel care avea promisiunile. 7 Ori, indiscutabil, inferiorul este binecuvântat de superior. 8 În cazul descendenţilor lui Levi, cei ce strâng zeciuiala sunt nişte oameni muritori, în timp ce în cazul lui Melchisedec este cineva despre care Scriptura depune mărturie că e viu. 9 Ca să zicem aşa, însuşi Levi, care a primit zeciuială, a dat zeciuială prin intermediul lui Abraham, 10 pentru că atunci când Melchisedec i-a ieşit în întâmpinarea lui Abraham, Levi era încă în corpul strămoşului său.
11 Deci, dacă perfecţiunea ar fi fost posibilă prin preoţia levitică – căci pe baza ei a fost dată poporului Legea –, ce nevoie era să apară un alt fel de preot, unul în stilul lui Melchisedec, şi nu unul desemnat în stilul lui Aaron? 12 Căci când există o schimbare în preoţie este necesară şi o schimbare a Legii.
13 Într-adevăr, Cel despre care se spun aceste lucruri face parte dintr-un alt trib, din care nimeni n-a servit la altar. 14 Căci este limpede că Domnul nostru S-a tras din tribul lui Iuda, trib despre care Moise n-a spus nimic cu privire la preoţi. 15 Şi e şi mai evident când apare un alt preot asemenea lui Melchisedec, 16 unul care a devenit preot nu conform legii unei porunci pământeşti, ci conform puterii unei vieţi fără sfârşit. 17 Căci se depune despre El această mărturie: Tu eşti preot pentru totdeauna, în stilul lui Melchisedec.
18 Căci pe de o parte există o anulare a unei porunci anterioare din cauza slăbiciunii şi inutilităţii ei, 19 pentru că Legea n-a adus nimic la perfecţiune. Dar, pe de altă parte, există introducerea unei speranţe mai bune, prin care ne apropiem de Dumnezeu. 20 Şi întrucât lucrul acesta nu s-a făcut fără depunerea unui jurământ – alţii au devenit preoţi fără să se depună vreun jurământ, 21 dar Iesus a devenit Preot prin jurământul depus de Dumnezeu, care a spus: Domnul a jurat şi nu Se va răzgândi: „Tu eşti preot pentru totdeauna [în stilul lui Melchisedec]“ – 22 cu atât mai mult a devenit Iesus garantul unui legământ mai bun.
23 În plus, preoţii aceia erau în număr mare, pentru că moartea îi împiedica să rămână în funcţie, 24 dar El, pentru că rămâne pentru totdeauna, are o preoţie permanentă. 25 Prin urmare, El poate să-i şi salveze complet pe cei care se apropie de Dumnezeu prin El, întrucât trăieşte totdeauna ca să intervină în favoarea lor.
26 De un asemenea mare preot aveam noi nevoie: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de cer. 27 El nu are nevoie ca ceilalţi mari preoţi să ofere sacrificii în fiecare zi, mai întâi pentru propriile Sale păcate, iar apoi pentru ale poporului, pentru că a făcut aceasta odată pentru totdeauna, atunci când S-a oferit pe Sine ca sacrificiu.
28 Într-adevăr, Legea îi numeşte ca mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii, dar cuvântul jurământului, care a venit după instituirea Legii, Îl numeşte pe Fiu, care a fost făcut perfect pentru totdeauna.