1 Cu şase zile înainte de Paşte, Iesus a sosit în Betania, unde era Lazăr pe care îl înviase. 2 Acolo, I-au dat o cină. Marta servea la masă, iar Lazăr era printre cei ce stăteau la masă cu El. 3 Maria a luat o jumătate de litru de parfum de nard pur foarte scump, l-a turnat pe picioarele lui Iesus, apoi le-a şters cu părul ei; casa s-a umplut de mirosul parfumului.
4 Unul dintre discipolii Lui, Iuda Iscariot, [fiul lui Simon], cel care avea să-L trădeze, a zis: 5 „De ce nu s-a vândut acest parfum cu 300 de monede de argint pentru a le da săracilor?“ 6 El zicea aceasta nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, cum ţinea punga, lua ce se punea în ea.
7 Iesus i-a zis atunci: „Las-o! Ea a păstrat acest parfum pentru ziua înmormântării Mele. 8 Într-adevăr, pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, în timp ce pe Mine nu Mă aveţi totdeauna“. 9 O mulţime mare de evrei a aflat că Iesus era în Betania; ei au venit acolo nu numai din cauza Lui, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase El. 10 Preoţii principali au decis să-l ucidă şi pe Lazăr, 11 pentru că mulţi evrei îi părăseau şi credeau în Iesus din cauza lui.
12 A doua zi, o mulţime numeroasă de oameni veniţi la sărbătoare a aflat că Iesus Se ducea la Ierusalem. 13 Ei au luat ramuri de palmieri şi I-au ieşit în întâmpinare. Ei strigau: „Osana! Binecuvântat să fie Cel ce vine în numele Domnului, regele Israelului!“ 14 Iesus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris: 15 Nu te teme, fiica Sionului! Iată-L pe Regele tău care vine, călare pe mânzul unei măgăriţe.
16 Pe moment, discipolii Lui n-au înţeles ce se petrecea, dar când Iesus a fost glorificat şi-au amintit că aceste lucruri erau scrise cu privire la El şi că fuseseră făcute pentru El. 17 Mulţimea care fusese cu Iesus când îl chemase pe Lazăr să iasă din mormânt şi-l înviase depunea mărturie pentru El. 18 De aceea, ea I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că El făcuse acest semn miraculos. 19 Fariseii şi-au zis deci unii altora: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic; iată că [toată] lumea s-a dus după El“.
20 Erau şi nişte greci printre cei ce se duceau ca să se închine în timpul sărbătorii. 21 Ei i s-au adresat lui Filip, care era din Betsaida în Galileea, şi i-au cerut: „Domnule, am vrea să-L vedem pe Iesus!“ 22 Filip s-a dus să-i spună lui Andrei, iar Andrei şi Filip s-au dus să-I spună lui Iesus.
23 Iesus le-a răspuns: „A venit ora ca Fiul Omului să fie glorificat. 24 Vă spun adevărul, dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, produce mult rod. 25 Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde, şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa eternă. 26 Dacă Mă serveşte cineva, să Mă urmeze, şi acolo unde sunt Eu va fi şi servitorul Meu; dacă Mă serveşte cineva, Tata îl va onora.
27 Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce să spun? «Tată, salvează-Mă din această oră!»? Nu, tocmai din acest motiv am venit până la această oră. 28 Tată, glorifică-Ţi numele!“ Atunci s-a auzit din cer o voce: „L-am glorificat şi-l voi mai glorifica“. 29 Mulţimea care era acolo şi care auzise spunea că era tunetul. Alţii ziceau: „I-a vorbit un înger“. 30 Iesus a luat iarăşi cuvântul: „Nu din cauza Mea s-a auzit această voce, ci din cauza voastră. 31 Acum are loc judecata acestei lumi; acum prinţul acestei lumi va fi aruncat afară. 32 Iar Eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la Mine“. 33 Prin aceste cuvinte, El arăta cu ce fel de moarte avea să moară.
34 Mulţimea I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Mesia va trăi pentru totdeauna; cum poţi atunci să spui: «Trebuie ca Fiul Omului să fie înălţat»? Cine este acest «Fiu al Omului»?“ 35 Iesus le-a zis: „Lumina este încă puţin timp cu voi. Umblaţi în timp ce aveţi Lumina, ca să nu vă surprindă întunericul, căci cine umblă prin întuneric nu ştie unde se duce. 36 Cât timp aveţi Lumina, credeţi în ea, ca să deveniţi fii ai Luminii!“ După ce a spus acestea, Iesus a plecat şi S-a ascuns de ei.
37 În pofida tuturor semnelor miraculoase pe care le făcuse înaintea lor, ei tot nu credeau în El, 38 ca să se împlinească cuvântul rostit de profetul Isaia: Doamne, cine a crezut mesajul nostru şi cui i-a fost revelat braţul Domnului? 39 De aceea nu puteau să creadă, pentru că Isaia a mai spus: 40 El le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă în inimă, să nu se convertească şi să nu-i vindec. 41 Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut gloria Lui şi a vorbit despre El.
42 Cu toate acestea, chiar dintre conducători, mulţi au crezut în El, dar, din cauza fariseilor, nu declarau în public aceasta, ca să nu fie excluşi din sinagogă. 43 Într-adevăr, au iubit mai mult gloria oamenilor decât gloria lui Dumnezeu.
44 Iesus a strigat astfel: „Cine crede în Mine nu crede numai în Mine, ci şi în Cel ce M-a trimis pe Mine, 45 iar cine Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. 46 Eu, Lumina, am venit în lume pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.
47 Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec, căci am venit nu ca să judec lumea, ci s-o salvez. 48 Cine Mă respinge şi nu acceptă cuvintele Mele îşi are deja judecătorul: Cuvântul pe care l-am rostit, el îl va judeca în ziua de pe urmă. 49 Într-adevăr, Eu n-am vorbit din iniţiativa Mea, ci Tata, care M-a trimis, Mi-a dat un ordin: ce să spun şi ce să vorbesc, 50 şi ştiu că ordinul Lui e viaţa eternă. Deci, ceea ce vorbesc Eu este exact ce Mi-a zis Tata să spun“.