1 Un om, numit Lazăr, era bolnav. El era din Betania, orăşelul Mariei şi al surorii ei Marta. 2 – Maria era cea care a turnat parfum pe picioarele Domnului şi le-a şters cu părul ei; fratele ei, Lazăr, era cel bolnav. – 3 Surorile I-au trimis vorbă lui Iesus: „Doamne, cel pe care-l iubeşti este bolnav“.
4 Când a auzit aceasta, Iesus a zis: „Boala aceasta nu va ajunge la moarte, ci este în vederea gloriei lui Dumnezeu, ca prin ea să fie glorificat Fiul lui Dumnezeu“. 5 Dar Iesus o iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr. 6 Când a auzit deci că Lazăr era bolnav, a mai rămas două zile în locul unde era. 7 Apoi le-a zis discipolilor: „Să ne întoarcem în Iudeea!“ 8 Discipolii I-au zis: „Învăţătorule, nu demult evreii căutau să Te lapideze, şi Tu Te întorci acolo?“
9 Iesus le-a răspuns: „Nu sunt oare douăsprezece ore pe zi? Dacă cineva umblă în timpul zilei, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi; 10 dar dacă cineva umblă în timpul nopţii, se împiedică, pentru că lumina nu este în el“. 11 După aceste cuvinte, El le-a zis: „Prietenul nostru Lazăr a adormit, dar Mă duc să-l trezesc“.
12 Discipolii I-au zis: „Doamne, dacă a adormit, se va face bine“. 13 Dar Iesus vorbise despre moartea lui Lazăr, ei însă au crezut că vorbea despre odihna somnului. 14 Atunci Iesus le-a spus deschis: „Lazăr a murit, 15 şi, din cauza voastră, ca să credeţi, Mă bucur că n-am fost acolo. Dar să mergem la el!“ 16 Atunci Toma, numit Geamănul, a zis celorlalţi discipoli: „Să mergem şi noi ca să murim cu El“.
17 La sosirea Sa, Iesus a aflat că Lazăr era deja de patru zile în mormânt. 18 Betania era aproape de Ierusalem, la mai puţin de trei kilometri, 19 şi mulţi evrei veniseră la Marta şi la Maria ca să le consoleze pentru moartea fratelui lor. 20 Când Marta a auzit că sosea Iesus, I-a ieşit în întâmpinare, dar Maria şedea în casă.
21 Marta I-a zis lui Iesus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. 22 Dar [şi] acum, ştiu că tot ce-I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da“. 23 Iesus i-a zis: „Fratele tău va învia!“ 24 Marta I-a răspuns: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă“.
25 Iesus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine va trăi, chiar dacă moare, 26 şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi aceasta?“ 27 Ea I-a zis: „Da, Doamne, cred că Tu eşti Mesia, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume“.
28 După ce a spus aceasta, ea s-a dus s-o cheme la o parte pe sora ei Maria, zicându-i: „Învăţătorul este aici şi te cheamă“. 29 La aceste cuvinte, Maria s-a ridicat repede şi s-a dus la El. 30 Iesus încă nu intrase în orăşel, ci era tot în locul unde-L întâlnise Marta. 31 Evreii care erau cu ea în casă şi o consolau au văzut-o ridicându-se deodată şi ieşind; ei au urmat-o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo.
32 Maria deci, când a ajuns acolo unde era Iesus şi L-a văzut, a căzut la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit“. 33 Văzând-o plângând, pe ea şi pe evreii care veniseră cu ea, Iesus a fost profund mişcat în spirit şi S-a tulburat. 34 El a zis: „Unde l-aţi pus?“ Ei I-au răspuns: „Doamne, vino şi vezi!“ 35 Iesus a plâns. 36 Atunci evreii au zis: „Iată cum îl iubea!“ 37 Dar unii dintre ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea oare să facă în aşa fel încât omul acesta să nu moară?“
38 Iesus, încă o dată profund mişcat, S-a dus la mormânt. Acesta era o grotă, la intrarea căreia fusese pusă o piatră. 39 Iesus a zis: „Daţi piatra la o parte!“ Marta, sora celui mort, I-a zis: „Doamne, miroase deja, căci este de patru zile acolo“. 40 Iesus i-a zis: „Oare nu ţi-am spus că, dacă crezi, vei vedea gloria lui Dumnezeu?“
41 Ei au dat deci piatra la o parte [de la locul unde fusese pus mortul]. Iesus Şi-a ridicat atunci ochii şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc pentru că M-ai ascultat. 42 Eu ştiam că Mă asculţi totdeauna, dar am vorbit din cauza mulţimii care Mă înconjoară, ca să creadă că Tu M-ai trimis“. 43 După ce a spus acestea, a strigat cu voce răsunătoare: „Lazăr, ieşi afară!“ 44 Mortul a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată într-un giulgiu. Iesus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsa-ţi-l să meargă!“
45 Mulţi dintre evreii care veniseră la Maria şi care văzuseră ce făcuse Iesus au crezut în El. 46 Dar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Iesus.
47 Atunci preoţii principali şi fariseii au convocat sanhedrinul şi au zis: „Ce să facem? Într-adevăr, acest Om face multe semne miraculoase. 48 Dacă Îl lăsăm să continue, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor distruge oraşul şi naţiunea“.
49 Unul dintre ei, Caiafa, care în acel an era mare preot, a zis: „Voi nu ştiţi nimic 50 şi nu vă gândiţi că este în interesul nostru să moară un singur Om pentru popor şi să nu dispară întreaga naţiune“. 51 Dar nu a spus aceasta de la el însuşi, ci cum era mare preot în anul acela, a profeţit că Iesus trebuia să moară pentru naţiune. 52 Şi nu numai pentru naţiune, ci şi ca să-i adune într-un singur Corp pe copiii lui Dumnezeu care sunt împrăştiaţi.
53 Astfel, din ziua aceea au plănuit să-I ia viaţa. 54 De aceea, Iesus nu mai circula în public printre evrei, ci a plecat de acolo în regiunea de lângă deşert, într-un oraş numit Efraim, unde a rămas cu discipolii Săi.
55 Paştele evreilor era aproape, şi mulţi oameni s-au dus de la ţară la Ierusalem înainte de Paşte ca să se purifice. 56 Ei Îl căutau pe Iesus şi-şi spuneau unii altora în templu: „Ce credeţi, oare va veni la sărbătoare?“ 57 Dar preoţii principali şi fariseii dăduseră ordin ca, dacă cineva ştia unde era Iesus, să-L denunţe, ca să-L aresteze.