1 Întrucât mulţi s-au apucat să facă o relatare a evenimentelor care s-au întâmplat printre noi, 2 după cum ni le-au transmis cei care au fost martori oculari de la început şi care au devenit servitori ai Cuvântului, 3 mi s-a părut de bine şi mie, care m-am informat cu grijă asupra tuturor acestor lucruri de la începutul lor, să ţi le scriu cu exactitate şi în ordine, excelenţă Teofil, 4 ca să recunoşti certitudinea învăţăturilor pe care le-ai primit.
5 În timpul domniei lui Herod peste Iudeea, era un preot cu numele de Zaharia din grupa lui Abia. Soţia lui era una dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. 6 Amândoi erau oameni drepţi înaintea lui Dumnezeu, trăind în mod ireproşabil după toate poruncile şi legile Domnului. 7 Nu aveau copii, pentru că Elisabeta era sterilă, şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.
8 S-a întâmplat că, în timp ce Zaharia îşi îndeplinea funcţia de preot înaintea lui Dumnezeu, pentru că venise rândul grupei lui, 9 el a fost desemnat prin tragere la sorţi, după regula în vigoare pentru preoţi, ca să intre în templul Domnului şi să ardă tămâie. 10 Toată mulţimea poporului era afară, în rugăciune, la ora ofrandei de tămâie. 11 Atunci un înger al Domnului i-a apărut lui Zaharia şi a stat în picioare în dreapta altarului pentru tămâie. 12 Zaharia s-a tulburat văzându-l, şi teama a pus stăpânire pe el.
13 Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta Elisabeta va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. 14 El îţi va aduce bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, 15 căci el va fi mare înaintea Domnului. El nu va bea nici vin, nici băutură alcoolică, şi va fi umplut de Spiritul Sfânt încă din pântecele mamei lui. 16 Va întoarce pe mulţi israeliţi la Domnul, Dumnezeul lor. 17 El va umbla înaintea lui Dumnezeu în spiritul şi puterea lui Elia pentru a întoarce inima părinţilor spre copiii lor şi pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să-I pregătească Domnului un popor bine pregătit“.
18 Zaharia i-a zis îngerului: „După ce anume voi recunoaşte lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soţia mea are o vârstă înaintată“. 19 Îngerul i-a răspuns: „Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună. 20 Iată, vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua când se va întâmpla lucrul acesta, pentru că n-ai crezut vorbele mele, care se vor împlini la timpul lor“. 21 Poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie atât de mult în templu. 22 Când el a ieşit, nu putea vorbi cu ei, şi au înţeles că avusese o viziune în templu; el se exprima prin semne şi a rămas mut.
23 Când i s-au terminat zilele de serviciu, el s-a dus acasă. 24 După un timp, soţia sa Elisabeta a rămas însărcinată. Ea s-a ascuns timp de cinci luni, zicând: 25 „Este lucrarea pe care a făcut-o Domnul când Şi-a aruncat privirile asupra mea ca să-mi ia ruşinea dintre oameni“.
26 În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-un oraş din Galileea, numit Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat din familia lui David, numit Iosef. Numele fecioarei era Maria. 28 Îngerul a intrat la ea şi i-a zis: „Te salut, pe tine căreia ţi s-a făcut o mare favoare! Domnul este cu tine! [Eşti binecuvântată între femei.]“ 29 Tulburată de acest cuvânt, Maria se întreba ce ar putea însemna un asemenea salut.
30 Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Maria, căci ai găsit graţie la Dumnezeu. 31 Iată că vei rămâne însărcinată. Vei naşte un fiu, şi Îi vei pune numele Iesus. 32 El va fi mare şi va fi numit Fiul Celui Preaînalt, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, strămoşul Lui. 33 El va domni peste familia lui Iacob pentru totdeauna, şi domnia Lui nu va avea sfârşit“.
34 Atunci Maria a zis îngerului: „Cum se va face aceasta, pentru că nu am relaţii cu niciun bărbat?“ 35 Îngerul i-a răspuns: „Spiritul Sfânt va veni peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va acoperi cu umbra ei. De aceea, Copilul sfânt care Se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu. 36 Iată că Elisabeta, ruda ta, a rămas şi ea însărcinată la bătrâneţe şi va naşte un fiu. Ea, care era numită sterilă, este în luna a şasea. 37 Într-adevăr, nimic nu e imposibil pentru Dumnezeu“. 38 Maria a zis: „Eu sunt sclava Domnului – să mi se facă după cuvântul tău!“ Şi îngerul a plecat de la ea.
39 În zilele acelea, Maria s-a grăbit să se ducă într-un oraş din regiunea muntoasă a Iudeei. 40 Ea a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta.
41 Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul ei s-a mişcat brusc în ea, iar ea s-a umplut de Spiritul Sfânt. 42 Ea a strigat cu voce răsunătoare: „Tu eşti binecuvântată printre femei, şi rodul pântecelui tău este binecuvântat. 43 Cum mi-a fost dat mie ca mama Domnului meu să vină la mine? 44 Într-adevăr, de îndată ce ţi-am auzit salutul, copilul mi-a tresăltat în pântece de bucurie. 45 Fericită este cea care a crezut că ceea ce i s-a zis din partea Domnului se va întâmpla!“
46 Maria a zis:
47 „Sufletul meu Îl preamăreşte pe Domnul, şi spiritul mi se bucură în Dumnezeu, Salvatorul meu,
48 pentru că a privit spre starea umilă a sclavei Sale. Într-adevăr, iată, de acum toate generaţiile mă vor numi fericită,
49 pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt
50 şi îndurarea Lui ţine din generaţie în generaţie faţă de cei ce se tem de El.
51 El a acţionat cu tăria braţului Său, i-a împrăştiat pe cei care aveau în inimă gânduri orgolioase.
52 El i-a răsturnat pe cei puternici de pe tronurile lor şi i-a înălţat pe cei umili.
53 El i-a săturat cu bunătăţi pe cei flămânzi şi i-a dat afară cu mâinile goale pe cei bogaţi.
54 El l-a ajutat pe Israel, servitorul Său, şi Şi-a amintit de îndurarea Sa
55 – cum le spusese strămoşilor noştri – în favoarea lui Abraham şi a descendenţilor lui, pentru totdeauna!“
56 Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni, apoi s-a întors acasă.
57 A venit timpul ca Elisabeta să nască şi a născut un băiat. 58 Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul Şi-a arătat îndurarea faţă de ea într-un mod minunat şi s-au bucurat împreună cu ea. 59 A opta zi au venit să circumcidă copilul. Au vrut să-i pună numele tatălui său Zaharia, 60 dar mama lui a luat cuvântul şi a zis: „Nu, ci îl va chema Ioan“. 61 Ei i-au zis: „Nimeni dintre rudele tale nu poartă acest nume“.
62 Ei au făcut semne tatălui său ca să ştie ce nume doreşte să-i dea. 63 Atunci el a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan“. Şi toţi s-au mirat. 64 Imediat i s-a deschis gura, limba i s-a dezlegat, şi el vorbea şi-L binecuvânta pe Dumnezeu. 65 Teama a pus stăpânire pe toţi cei din împrejurimi, şi în toată regiunea muntoasă a Iudeei se vorbea despre aceste lucruri. 66 Toţi cei care le auzeau le păstrau în inimă şi ziceau: „Oare ce va fi acest copil?“ Şi mâna Domnului era cu el.
67 Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Spiritul Sfânt şi a profeţit astfel:
68 „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul Israelului, pentru că l-a vizitat şi l-a răscumpărat pe poporul Său!
69 El ne-a dat un Salvator puternic în familia servitorului Său David.
70 Aşa anunţase prin gura sfinţilor Săi profeţi din vechime:
71 Un Salvator care să ne scape de duşmanii noştri şi de sub dominaţia tuturor celor care ne urăsc,
72 ca să arate îndurare strămoşilor noştri şi să-Şi amintească de legământul Lui cel sfânt,
73 conform jurământului pe care i-l făcuse lui Abraham, strămoşul nostru, de a ne permite
74 ca după ce vom fi scăpaţi din mâna duşmanilor noştri să-L servim fără teamă,
75 umblând înaintea Lui în sfinţenie şi în dreptitudine toate zilele vieţii noastre.
76 Iar tu, copilaşule, vei fi numit profet al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea feţei Domnului pentru a-I pregăti căile
77 şi pentru a da poporului Său cunoştinţa salvării prin iertarea păcatelor lui,
78 din cauza bunătăţii profunde a Dumnezeului nostru, prin care a venit la noi din cer Soarele care răsare
79 pentru a-i lumina pe cei ce stau în întuneric şi în umbra morţii, ca să ne îndrepte paşii pe calea păcii“.
80 Copilul creştea şi se întărea în spirit. El a rămas în deşert până în ziua când s-a prezentat poporului Israel.