1 Într-una din zilele acelea, Iesus învăţa poporul în templu şi anunţa vestea bună. Preoţii principali şi specialiştii în Lege, împreună cu prezbiterii, au venit 2 şi I-au zis: „Spune-ne prin ce autoritate faci aceste lucruri sau cine Ţi-a dat această autoritate!“
3 El le-a răspuns: „Vă voi pune şi Eu o întrebare: Răspundeţi-Mi, 4 botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?“ 5 Dar ei raţionau astfel între ei: „Dacă răspundem: «Din cer», ne va zice: «De ce n-aţi crezut în el?», 6 şi dacă răspundem: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, căci este convins că Ioan era profet“. 7 Atunci I-au răspuns că nu ştiau de unde venea. 8 Iesus le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune prin ce autoritate fac aceste lucruri“.
9 El a început apoi să spună poporului această parabolă: „Un om a plantat o vie, a arendat-o unor viticultori şi a plecat pentru mult timp. 10 Când a venit momentul, a trimis un sclav la viticultori ca să-i dea partea lui din rodul viei. Dar viticultorii l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 11 A trimis un alt sclav, dar şi pe acesta l-au bătut, l-au batjocorit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 12 A trimis un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au alungat.
13 Stăpânul viei şi-a zis atunci: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu iubit; poate că vor avea respect pentru el». 14 Dar când l-au văzut viticultorii, au discutat între ei şi au zis: «Iată moştenitorul! Să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră». 15 Ei l-au scos din vie şi l-au ucis. Acum, ce le va face stăpânul viei? 16 El va veni şi-i va ucide pe acei viticultori, iar via o va da altora“. Auzind aceasta, ei au zis: „Doamne fereşte!“
17 Dar El Şi-a aţintit privirile asupra lor şi le-a zis: „Ce înseamnă deci ce este scris: Piatra pe care au respins-o constructorii a devenit piatră unghiulară? 18 Orice om care va cădea peste această piatră va fi sfărâmat, iar cel peste care va cădea ea va fi zdrobit“. 19 Atunci specialiştii în Lege şi preoţii principali au căutat să-L aresteze în clipa aceea, dar se temeau de popor. Ei ştiau că pentru ei spusese El această parabolă.
20 Urmărindu-L îndeaproape, ei au trimis nişte spioni care se prefăceau că sunt sinceri. Ei sperau să-L prindă pe Iesus în capcana propriilor Sale cuvinte, ca să-L predea puterii şi autorităţii guvernatorului. 21 Ei L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi îi înveţi pe oameni în mod corect şi că nu ţii seama de înfăţişare, ci îi înveţi în tot adevărul calea lui Dumnezeu. 22 Ne este permis să plătim impozit împăratului sau nu?“
23 Iesus Şi-a dat seama de viclenia lor şi le-a răspuns: „[De ce Mă ispitiţi?] 24 Arătaţi-mi o monedă! Ale cui sunt efigia şi inscripţia?“ Ei I-au răspuns: „Ale împăratului“. 25 El le-a zis: „Daţi deci împăratului ce este al împăratului, iar lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu!“ 26 Ei n-au putut să-L prindă în cursă cu ceea ce spusese înaintea poporului şi, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
27 Câţiva dintre saducei, care spun că nu există înviere, s-au apropiat şi I-au pus lui Iesus această întrebare: 28 „Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris că dacă un om căsătorit moare fără să aibă copii, fratele lui se va căsători cu văduva şi va da urmaşi fratelui său.
29 Au fost deci şapte fraţi. Primul s-a căsătorit şi a murit fără copii. 30 Al doilea [s-a căsătorit cu văduva şi a murit fără copii], 31 apoi al treilea s-a căsătorit cu ea, şi tot aşa toţi şapte: au murit fără să aibă copii. 32 În final a murit şi femeia. 33 La înviere, a cui soţie va fi femeia? Într-adevăr, toţi şapte au avut-o ca soţie“.
34 Iesus le-a răspuns: „Bărbaţii şi femeile din această lume se căsătoresc, 35 dar cei consideraţi vrednici să aibă parte de lumea viitoare şi de înviere nu se vor căsători. 36 Într-adevăr, ei nu mai pot muri, căci vor fi la fel ca îngerii, şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Faptul că morţii vor învia este ceea ce a arătat Moise în episodul cu tufişul, când Îl numeşte pe Domn Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob. 38 Dar Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii“.
39 Câţiva specialişti în Lege au luat cuvântul şi I-au zis: „Învăţătorule, ai vorbit bine“, 40 şi nu mai îndrăzneau să-L întrebe nimic.
41 Atunci Iesus le-a zis: „Cum se poate spune despre Mesia că este Fiul lui David? 42 Într-adevăr, David însuşi, în cartea Psalmilor, a zis: Domnul I-a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea, 43 până când am făcut din duşmanii Tăi scăunelul Tău de picioare». 44 David Îl numeşte deci Domn. Cum este El atunci Fiul lui?“
45 În timp ce tot poporul Îl asculta, El a zis discipolilor Săi: 46 „Feriţi-vă de specialiştii în Lege, cărora le place să se plimbe în robe lungi şi să fie salutaţi în locurile publice; ei caută scaunele de onoare în sinagogi şi locurile cele mai bune la mese, 47 jefuiesc casele văduvelor, făcând de ochii lumii rugăciuni lungi. Ei vor primi o condamnare mai mare“.