1 Duminica, pe când se iveau zorile, ele s-au dus la mormânt cu uleiurile aromate pe care le pregătiseră. 2 Au descoperit că piatra fusese rostogolită din faţa mormântului. 3 Au intrat, dar n-au găsit corpul Domnului Iesus. 4 Cum nu ştiau ce să creadă despre aceasta, iată că le-au apărut stând lângă ele doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine strălucitoare.
5 Ele s-au înfricoşat şi s-au aruncat cu faţa la pământ. Ei le-au zis: „De ce-L căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? 6 Nu e aici, ci a înviat. Amintiţi-vă ce v-a zis când era încă în Galileea: 7 Trebuie ca Fiul Omului să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi, să fie crucificat, iar a treia zi să învie“.
8 Ele şi-au amintit cuvintele lui Iesus. 9 La întoarcerea lor de la mormânt, au relatat toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 10 Cele care le-au spus apostolilor aceste lucruri au fost: Maria din Magdala, Ioana, Maria mama lui Iacob şi celelalte femei care erau cu ele, 11 dar cuvintele acestea li s-au părut nişte absurdităţi şi nu le-au crezut pe femei. 12 Totuşi, Petru s-a ridicat şi a alergat la mormânt. El s-a aplecat şi n-a văzut decât fâşiile de pânză [care erau pe pământ]; apoi a plecat acasă, foarte mirat de cele întâmplate.
13 În ziua aceea, doi dintre discipoli se duceau într-un orăşel numit Emaus, cam la 12 kilometri de Ierusalem. 14 Ei discutau împreună despre tot ce se petrecuse. 15 În timp ce vorbeau şi discutau, Iesus Însuşi S-a apropiat şi a mers alături de ei, 16 dar ochii lor erau împiedicaţi să-L recunoască.
17 El le-a zis: „Despre ce discutaţi în timp ce mergeţi?“ Ei s-au oprit cu feţele triste. 18 Unul dintre ei, numit Cleopa, I-a răspuns: „Tu eşti singurul străin din Ierusalem, de nu ştii ce s-a întâmplat în zilele acestea?“ 19 El le-a zis: „Ce anume?“ Ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Iesus din Nazaret, care era un profet puternic în acţiune şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului popor, 20 şi cum preoţii principali şi conducătorii noştri L-au dat să fie condamnat la moarte şi L-au crucificat. 21 Noi speram că El va fi Cel care va elibera Israelul, dar, cu toate acestea, iată că este deja a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
22 În plus, câteva femei din grupul nostru ne-au mirat mult. Ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt 23 şi nu I-au mai găsit corpul; au venit să spună că le-au apărut nişte îngeri care le-au zis că El este viu. 24 Câţiva dintre ai noştri s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe El nu L-au văzut“.
25 Atunci Iesus le-a zis: „Oameni fără inteligenţă şi înceţi la inimă ca să credeţi tot ce au spus profeţii! 26 Nu trebuia oare ca Mesia să sufere aceste lucruri şi să intre în gloria Lui?“ 27 Apoi, începând de la scrierile lui Moise şi continuând cu cele ale tuturor profeţilor, le-a explicat în toate Scripturile ceea ce Îl privea.
28 Când s-au apropiat de orăşelul spre care mergeau, El a părut că vrea să meargă mai departe, 29 dar ei au insistat, zicând: „Rămâi cu noi, căci este aproape seară şi ziua e deja pe sfârşite!“ Atunci El a intrat şi a rămas cu ei.
30 În timp ce era la masă cu ei, a luat pâinea şi, după ce a rostit rugăciunea de benedicţie, a frânt-o şi le-a dat-o. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi L-au recunoscut, dar El a dispărut dinaintea lor. 32 Ei şi-au zis unul altuia: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?“
33 Şi s-au ridicat chiar atunci şi s-au întors la Ierusalem, unde i-au găsit pe cei unsprezece şi pe ceilalţi care erau cu ei, 34 şi care le-au zis: „Domnul a înviat cu adevărat şi i-a apărut lui Simon!“ 35 Atunci, cei doi discipoli le-au povestit ce se întâmplase pe drum şi cum Îl recunoscuseră în clipa când frângea pâinea.
36 În timp ce ei încă vorbeau, Iesus Însuşi a apărut în mijlocul lor şi le-a zis: „Pacea să fie cu voi!“ 37 Înspăimântaţi şi înfricoşaţi, credeau că văd un spirit, 38 dar El le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi de ce apar îndoieli în inima voastră? 39 Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele Mele: chiar Eu sunt! Atingeţi-Mă şi priviţi: un spirit nu are nici carne, nici oase, aşa cum vedeţi că am Eu“. 40 Zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Lui.
41 Totuşi, de bucurie, tot nu credeau şi se mirau. Atunci El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?“ 42 Ei I-au dat o bucată de peşte fript [şi un fagure de miere]. 43 El le-a luat şi le-a mâncat în faţa lor.
44 Apoi le-a zis: „Aceasta vă spuneam când încă eram cu voi: trebuia să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi“. 45 Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile 46 şi le-a zis: „Astfel, era scris [– şi trebuia să se întâmple lucrul acesta –] că Mesia va suferi şi va învia a treia zi, 47 şi că pocăinţa şi iertarea păcatelor vor fi predicate în numele Său tuturor naţiunilor, începând din Ierusalem. 48 Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. 49 Şi iată că voi trimite peste voi ceea ce a promis Tatăl Meu; cât despre voi, rămâneţi în oraşul [Ierusalem] până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus!“
50 El i-a condus până spre Betania, apoi Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat. 51 În timp ce-i binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost luat în cer. 52 Cât despre ei, după ce I s-au prosternat, s-au întors la Ierusalem plini de o mare bucurie. 53 Ei erau neîncetat în templu, [lăudându-L şi] binecuvântându-L pe Dumnezeu.