1 Într-o zi de sabat, Iesus trecea prin lanurile de grâu. Discipolii Lui smulgeau spice, le frecau în mână şi mâncau boabele. 2 Câţiva farisei le-au zis: „De ce faceţi ce nu este permis în ziua de sabat?“
3 Iesus le-a răspuns: „N-aţi citit ce a făcut David când i-a fost foame, lui şi însoţitorilor lui? 4 A intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile consacrate, a mâncat din ele şi a dat şi însoţitorilor lui, deşi nu le este permis decât preoţilor să le mănânce“. 5 Apoi le-a zis: „Fiul Omului este Domn [şi] peste sabat“.
6 În altă zi de sabat, Iesus a intrat în sinagogă şi a început să dea învăţătură. Acolo se afla un om a cărui mână dreaptă era paralizată. 7 Specialiştii în Lege şi fariseii Îl urmăreau pe Iesus să vadă dacă vindecă în ziua de sabat, ca să aibă un motiv de a-L acuza. 8 Dar Iesus le cunoştea gândurile şi a zis omului care avea mâna paralizată: „Ridică-te şi stai în mijloc!“ El s-a sculat şi a stat în picioare.
9 Iesus le-a zis: „Vă întreb dacă este permis, în ziua de sabat, să faci bine sau să faci rău, să salvezi o persoană sau s-o ucizi?“ 10 Şi, plimbându-Şi privirile peste toţi, a zis omului: „Întinde-ţi mâna!“ Omul a făcut aşa, şi mâna i s-a vindecat.
11 Dar ei s-au umplut de furie şi discutau între ei ce I-ar putea face lui Iesus.
12 În zilele acelea, Iesus S-a dus pe munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea rugându-Se lui Dumnezeu. 13 Când s-a făcut zi, i-a chemat pe discipoli la El şi a ales doisprezece dintre ei, cărora le-a dat numele de apostoli: 14 Simon, pe care l-a numit şi Petru; Andrei, fratele său; Iacob; Ioan; Filip; Bartolomeu; 15 Matei; Toma; Iacob, fiul lui Alfeu; Simon, numit Zelotul; 16 Iuda, fiul lui Iacob; şi Iuda Iscariot, cel care a ajuns trădător.
17 A coborât cu ei şi S-a oprit pe un platou, unde se găsea o mare mulţime dintre discipolii Lui şi o mare mulţime de oameni din toată Iudeea, din Ierusalem şi de pe litoralul Tirului şi Sidonului. 18 Ei veniseră să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Erau vindecaţi şi cei care erau chinuiţi de spirite necurate, 19 şi toată mulţimea încerca să-L atingă, pentru că din El ieşea o putere care-i vindeca pe toţi.
20 Atunci Iesus Şi-a ridicat ochii spre discipolii Lui şi le-a zis: „Fericiţi sunteţi voi cei săraci, căci Regatul lui Dumnezeu este al vostru! 21 Fericiţi sunteţi voi, care acum sunteţi flămânzi, căci veţi fi săturaţi! Fericiţi sunteţi voi, care plângeţi acum, căci veţi râde! 22 Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî, vă vor exclude, vă vor insulta şi vă vor respinge numele ca ceva rău din cauza Fiului Omului! 23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săriţi de bucurie, pentru că răsplata voastră va fi mare în cer! Într-adevăr, în acelaşi fel au făcut strămoşii voştri cu profeţii.
24 Dar vai de voi, bogaţilor, căci v-aţi primit deja mângâierea! 25 Vai de voi, care sunteţi sătui acum, căci veţi flămânzi! Vai de voi, care râdeţi acum, căci veţi fi în doliu şi în lacrimi! 26 Vai de voi, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine, căci în acelaşi fel făceau strămoşii voştri cu falşii profeţi!
27 Vă spun însă vouă, care Mă ascultaţi: iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine celor care vă urăsc, 28 binecuvântaţi-i pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă maltratează! 29 Celui care te loveşte peste un obraz, întinde-i-l şi pe celălalt, iar pe cel care-ţi ia haina nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa! 30 Dă oricui îţi cere şi nu cere înapoi bunul tău de la cel care pune stăpânire pe el! 31 Ce vreţi să facă oamenii pentru voi, faceţi şi voi la fel pentru ei!
32 Dacă-i iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce merit aveţi? Într-adevăr, şi păcătoşii îi iubesc pe cei care-i iubesc. 33 Dacă faceţi bine celor care vă fac bine, ce merit aveţi? [Într-adevăr,] şi păcătoşii fac la fel. 34 Iar dacă-i împrumutaţi pe cei de la care speraţi să primiţi înapoi, ce merit aveţi? Şi păcătoşii îi împrumută pe păcătoşi ca să li se dea înapoi aceeaşi sumă. 35 Voi, însă, iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să speraţi ceva în schimb! Răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fii ai Celui Preaînalt, căci El este bun şi cu cei nerecunoscători şi răi. 36 Fiţi deci plini de milă, aşa cum [şi] Tatăl vostru e plin de milă!
37 Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi! Nu condamnaţi, şi nu veţi fi condamnaţi! Iertaţi, şi vi se va ierta! 38 Daţi, şi vi se va da: vi se va vărsa în poala hainei o măsură bună, îndesată, clătinată şi care dă pe deasupra, căci se va folosi pentru voi aceeaşi măsură de care vă veţi fi servit“.
39 Le-a spus apoi o parabolă: „Poate oare un orb să călăuzească un orb? Nu vor cădea amândoi într-o groapă?
40 Discipolul nu este superior învăţătorului său, dar orice discipol bine pregătit va fi ca învăţătorul lui.
41 De ce vezi paiul care este în ochiul fratelui tău şi nu observi bârna care e în propriul tău ochi? 42 Sau cum poţi să-i spui fratelui tău: «Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi!», tu care nu vezi bârna care este în al tău? Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
43 Un pom bun nu poate să producă roade rele, nici un pom rău să producă roade bune. 44 Într-adevăr, orice pom se recunoaşte după rodul său. Nu se culeg smochine din mărăcini şi nici struguri din spini. 45 Omul bun scoate lucruri bune din tezaurul bun al inimii lui, dar omul rău va scoate lucruri rele din [tezaurul] rău [al inimii lui]. Într-adevăr, gura exprimă lucrurile de care este plină inima.
46 De ce Mă numiţi «Doamne, Doamne» şi nu faceţi ce spun Eu?
47 Vă voi arăta cu cine seamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le pune în practică: 48 el seamănă cu un om care, pentru a construi o casă, a săpat adânc şi i-a pus fundaţia pe stâncă. A venit o inundaţie, şuvoiul de apă a lovit casa aceea, fără s-o poată clătina, pentru că era construită bine.
49 Dar cel care aude şi nu pune în practică seamănă cu un om care şi-a construit o casă pe pământ, fără fundaţie. Şuvoiul de apă a lovit-o, şi imediat ea s-a prăbuşit; ruina acestei case a fost mare“.