1 După ce a rostit toate aceste cuvinte înaintea poporului care asculta, Iesus a intrat în Capernaum. 2 Un ofiţer roman avea un sclav care îi era drag şi care era bolnav, pe moarte. 3 A auzit vorbindu-se despre Iesus şi i-a trimis pe câţiva prezbiteri ai evreilor ca să-I ceară să vină şi să-i vindece sclavul. 4 Ei au ajuns la Iesus şi L-au rugat insistent, spunând: „Merită să faci aceasta pentru el, 5 căci iubeşte naţiunea noastră şi ne-a construit sinagoga“.
6 Iesus a plecat cu ei. Nu era prea departe de casă când ofiţerul a trimis nişte prieteni [la El] ca să-I spună: „Domnule, nu Te deranja, căci nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu. 7 De aceea nu m-am considerat vrednic să vin la Tine eu personal, dar zi un cuvânt, şi servitorul meu va fi vindecat! 8 Într-adevăr, şi eu sunt un om supus superiorilor şi am soldaţi în subordine; zic unuia: «Du-te!», şi se duce, altuia: «Vino!», şi vine, iar sclavului meu: «Fă cutare lucru!» şi îl face“.
9 Când Iesus a auzit aceste lucruri, l-a admirat pe ofiţer şi, întorcându-Se către mulţimea care-L urma, a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare“. 10 Când s-au întors acasă, cei trimişi de ofiţer l-au găsit însănătoşit pe sclavul [care fusese bolnav].
11 În ziua următoare, El S-a dus într-un oraş numit Nain; discipolii Lui [într-un număr destul de mare] şi o mulţime mare au mers cu El. 12 Când El S-a apropiat de poarta oraşului, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă; mulţi locuitori ai oraşului o însoţeau. 13 Văzând-o pe femeie, Domnul S-a umplut de compasiune pentru ea şi I-a zis: „Nu plânge!“ 14 El S-a apropiat şi a atins sicriul; cei care îl duceau s-au oprit. El i-a zis: „Tinere, îţi spun: Ridică-te!“ 15 Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească. Iesus l-a dat mamei sale.
16 Pe toţi i-a cuprins teama şi Îl glorificau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet S-a ridicat între noi“ şi: „Dumnezeu Şi-a vizitat poporul!“ 17 Acest cuvânt despre Iesus s-a răspândit în toată Iudeea şi în toată regiunea.
18 Discipolii lui Ioan i-au spus şi lui despre toate acestea. El i-a chemat pe doi dintre ei 19 şi i-a trimis la Domnul Iesus ca să-I zică: „Tu eşti Cel care trebuie să vină, sau trebuie să aşteptăm pe altul?“ 20 Ajunşi la Iesus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine ca să Te întrebăm: «Tu eşti Cel care trebuie să vină, sau trebuie să aşteptăm pe altul?»“ 21 Chiar atunci, Iesus i-a vindecat pe mulţi de boli, de infirmităţi şi de spirite rele, iar multor orbi le-a redat vederea.
22 Apoi El le-a răspuns: „Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ce aţi văzut şi aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie, vestea bună este anunţată celor săraci. 23 Fericit este cel pentru care nu voi fi o ocazie de cădere!“
24 După ce au plecat mesagerii lui Ioan, Iesus a început să spună mulţimii despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în deşert? O trestie clătinată de vânt? 25 Dar ce v-aţi dus să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine elegante? Cei care se îmbracă în haine frumoase şi trăiesc în lux se găsesc în palatele regilor. 26 Deci ce v-aţi dus să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, şi chiar mai mult decât un profet.
27 El este cel despre care stă scris: Iată, îl trimit înaintea Ta pe mesagerul Meu pentru a-Ţi pregăti calea. 28 Vă spun că, dintre cei născuţi de femei, niciun [profet] nu este mai mare decât Ioan [Botezătorul]. Totuşi, cel mai mic din Regatul lui Dumnezeu e mai mare decât el.
29 Tot poporul care l-a auzit, şi chiar şi perceptorii, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu lăsându-se botezaţi cu botezul lui Ioan, 30 dar fariseii şi experţii în Lege, nelăsându-se botezaţi de el, au respins planul lui Dumnezeu pentru ei.
31 Cu cine îi voi compara Eu deci pe oamenii din această generaţie, cu cine seamănă ei? 32 Ei seamănă cu nişte copii care şed în piaţa publică, care îşi spun unii altora: «V-am cântat cu flautul şi n-aţi dansat; v-am intonat cântece funebre şi n-aţi plâns». 33 Într-adevăr, Ioan Botezătorul a venit; el nu mănâncă pâine şi nu bea vin, şi voi ziceţi: «Are un demon». 34 Fiul Omului a venit, mănâncă şi bea, şi voi ziceţi: «Este un mâncăcios, un băutor de vin, un prieten al perceptorilor şi păcătoşilor». 35 Dar înţelepciunea a fost recunoscută dreaptă de către toţi copiii ei“.
36 Unul dintre farisei L-a invitat pe Iesus să ia masa la el; El a intrat în casa fariseului şi S-a aşezat la masă. 37 O femeie păcătoasă care se găsea în oraş a aflat că El lua masa în casa fariseului. Ea a adus un vas plin de parfum 38 şi a stat în spate, la picioarele lui Iesus. Ea plângea şi curând I-a udat picioarele cu lacrimile ei, apoi I le-a şters cu părul ei, le-a sărutat şi a vărsat parfumul pe ele.
39 Când fariseul care-L invitase pe Iesus a văzut acest lucru, şi-a zis: „Dacă acest Om ar fi profet, ar şti cine este cea care-L atinge şi ce fel de femeie e, ar şti că este o păcătoasă“. 40 Iesus a luat cuvântul şi i-a zis: „Simon, vreau să-ţi spun ceva“. „Spune, Învăţătorule“, a răspuns el.
41 „Doi oameni datorau bani unui cămătar. Unul îi datora 500 de monede de argint, iar celălalt 50. 42 Cum nu aveau cu ce să-şi plătească datoria, el i-a iertat pe amândoi. Care dintre ei îl va iubi mai mult?“ 43 Simon I-a răspuns: „Cred că acela căruia i-a iertat suma cea mai mare“. Iesus i-a zis: „Ai judecat corect“.
44 S-a întors apoi către femeie şi i-a zis lui Simon: „Vezi femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă să-Mi spăl picioarele, dar ea Mi le-a udat cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul ei. 45 Tu nu Mi-ai dat sărut; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. 46 Tu nu Mi-ai uns capul cu ulei, dar ea a vărsat parfum pe picioarele Mele. 47 De aceea, îţi spun, păcatele ei cele multe au fost iertate, pentru că a iubit mult. Dar cel căruia i se iartă puţin iubeşte puţin“.
48 Şi El a zis femeii: „Păcatele îţi sunt iertate“. 49 Invitaţii au început să-şi zică în ei înşişi: „Cine este acest Om care iartă şi păcatele?“ 50 Dar Iesus i-a zis femeii: „Credinţa ta te-a salvat. Du-te în pace!“