1 Pe urmă, Iesus a călătorit prin sate şi oraşe, predicând şi anunţând vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. Cei doisprezece Îl însoţeau, 2 cu câteva femei care fuseseră vindecate de spirite rele şi de boli: Maria, zisă din Magdala, din care ieşiseră şapte demoni, 3 Ioana, soţia lui Cuza, administratorul lui Herod, Suzana şi multe altele care Îl serveau cu bunurile lor.
4 S-a adunat o mare mulţime, şi oamenii veneau la El din diferite oraşe. Atunci El le-a spus această parabolă: 5 „Un semănător a ieşit să-şi semene sămânţa. În timp ce semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum; ea a fost călcată în picioare, şi păsările cerului au mâncat-o. 6 O altă parte a căzut pe un sol pietros; după ce a crescut puţin, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. 7 O altă parte a căzut în mijlocul spinilor; spinii au crescut cu ea şi au înăbuşit-o. 8 O altă parte a căzut pe pământ bun; după ce a crescut, a rodit de o sută de ori mai mult“. După aceea, Iesus a zis cu voce răsunătoare: „Cine are urechi de auzit să audă!“
9 Discipolii Lui L-au întrebat ce însemna această parabolă. 10 El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele Regatului Său, dar pentru ceilalţi, lucrul acesta se spune în parabole, pentru ca văzând, să nu vadă, şi auzind, să nu înţeleagă.
11 Iată ce înseamnă această parabolă: sămânţa, este Cuvântul lui Dumnezeu. 12 Cei care sunt lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie salvaţi. 13 Cei care sunt pe solul pietros sunt cei care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar ei nu au rădăcină, ci cred un timp şi abandonează în clipa încercării. 14 Ce a căzut printre spini sunt cei care au auzit Cuvântul, dar în cursul drumului îl lasă înăbuşit de preocupările, bogăţiile şi plăcerile vieţii şi nu ajung la maturitate. 15 Ce a căzut în pământul bun sunt cei care au auzit Cuvântul cu o inimă bună şi binevoitoare, şi-l însuşesc şi produc rod cu perseverenţă.
16 Nimeni nu aprinde o lampă ca s-o acopere cu un vas sau ca s-o pună sub pat, ci o pune pe un lampadar, astfel încât cei care intră să vadă lumina. 17 Într-adevăr, nu există nimic ascuns care să nu fie scos la iveală, nimic secret care să nu fie făcut cunoscut şi adus la lumină. 18 Aşadar, fiţi atenţi la felul cum ascultaţi, pentru că celui care are i se va da, dar celui care nu are i se va lua chiar şi ce crede că are!“
19 Mama şi fraţii Lui au venit la El, dar nu puteau să se apropie de El din cauza mulţimii. 20 I s-a zis: „Mama Ta şi fraţii Tăi sunt afară şi vor să Te vadă“. 21 Dar El a răspuns: „Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi îl pun în practică“.
22 Într-o zi, Iesus S-a suit într-o barcă împreună cu discipolii Lui. El le-a zis: „Să mergem pe celălalt mal al lacului!“ Şi au plecat. 23 În timp ce navigau, Iesus a adormit. Pe lac s-a stârnit o furtună, şi barca se umplea de apă, iar ei erau în pericol. 24 S-au apropiat şi L-au trezit, zicând: „Stăpâne, Stăpâne, pierim!“ El S-a trezit şi a ameninţat vântul şi valurile. Acestea s-au potolit şi s-a făcut linişte. 25 Apoi El le-a zis: „Unde vă este credinţa?“ Cuprinşi de spaimă şi de uimire, şi-au zis unii altora: „Cine este acest Om? El dă ordin chiar şi vântului şi apei, şi ele I se supun“.
26 Şi ei au plecat către regiunea gherasenilor, care este faţă în faţă cu Galileea. 27 Când Iesus a coborât pe mal, un om din oraş I-a ieşit în întâmpinare; el avea demoni de destul timp. Umbla fără haine şi nu locuia într-o casă, ci în morminte. 28 Când L-a văzut pe Iesus, a scos un strigăt, s-a aruncat la picioarele Lui şi a zis cu o voce răsunătoare: „Ce vrei de la mine, Iesuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te rog, nu mă chinui!“ 29 Iesus îi ordona într-adevăr spiritului necurat să iasă din acest om, căci pusese stăpânire pe el de mult timp; demonizatul era legat cu lanţuri şi cu fiare la picioare pentru a-l păzi, dar el rupea legăturile şi era dus de demon în deşert.
30 Iesus l-a întrebat: „Care este numele tău?“ El I-a răspuns: „Legiune“, căci în el intraseră mulţi demoni. 31 Ei Îl rugau pe Iesus să nu le ordone să se ducă în Adânc. 32 Acolo, pe munte, se afla la păscut o turmă mare de porci. Demonii L-au rugat pe Iesus să le dea voie să intre în acei porci, iar El le-a permis. 33 Demonii au ieşit din acest om şi au intrat în porci, şi turma s-a repezit pe povârniş în jos şi s-a înecat în lac.
34 Când porcarii au văzut ce s-a întâmplat, au luat-o la fugă şi au relatat ştirea în oraş şi la ţară. 35 Oamenii au ieşit să vadă ce se întâmplase. Au venit la Iesus şi l-au găsit pe omul din care ieşiseră demonii aşezat la picioarele lui Iesus, îmbrăcat şi cu mintea întreagă, şi s-au înspăimântat. 36 Cei care fuseseră martori ai scenei le-au povestit cum fusese vindecat demonizatul. 37 Atunci toţi locuitorii ţării gherasenilor I-au cerut lui Iesus să plece de la ei, pentru că pe toţi îi cuprinsese o mare teamă. El S-a urcat în barcă pentru a pleca.
38 Omul din care scosese demonii Îl ruga să-l lase să rămână cu El, dar Iesus l-a trimis înapoi, spunând: 39 „Întoarce-te acasă şi spune tot ce a făcut Dumnezeu pentru tine!“ El s-a dus şi a proclamat prin tot oraşul ce făcuse Iesus pentru el.
40 La întoarcerea Sa, Iesus a fost primit de mulţime, căci toţi Îl aşteptau. 41 Iată că a sosit un om pe care îl chema Iair; era conducătorul sinagogii. El s-a aruncat la picioarele Sale şi L-a rugat să intre în casa lui, 42 pentru că avea o singură fiică de vreo 12 ani şi care era pe moarte. În timp ce Iesus Se îndrepta într-acolo, mulţimea Îl îmbulzea din toate părţile.
43 Acolo era o femeie care suferea de hemoragii de 12 ani; îşi cheltuise pe la doctori tot ce avea, dar niciunul n-o putuse vindeca. 44 Ea s-a apropiat prin spate şi a atins marginea hainei lui Iesus. Imediat, hemoragia i s-a oprit.
45 Iesus a zis: „Cine M-a atins?“ Cum toţi negau, Petru [şi cei ce erau cu el] I-au zis: „Stăpâne, mulţimea Te înconjoară şi Te îmbulzeşte, [şi Tu zici: «Cine M-a atins?»]“ 46 Dar Iesus a răspuns: „Cineva M-a atins, pentru că am simţit că din Mine a ieşit o forţă“.
47 Văzând că n-a scăpat neobservată, femeia a venit tremurând să se arunce la picioarele Sale; ea a spus, înaintea întregului popor, de ce L-a atins şi cum a fost vindecată imediat. 48 Atunci El i-a zis: „Fiica Mea, [îndrăzneşte], credinţa ta te-a salvat. Pleacă în pace!“
49 Iesus încă vorbea când a sosit cineva de la casa conducătorului sinagogii şi i-a spus: „Fiica ta a murit, nu-L mai deranja pe Învăţător!“ 50 Dar Iesus, care auzise, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme, crede doar, şi ea va fi salvată!“
51 Când a ajuns la casă, n-a lăsat pe nimeni să intre [cu El], în afară de Petru, Ioan şi Iacob, ca şi de tatăl şi mama fetiţei. 52 Toţi plângeau şi o jeleau. Atunci Iesus le-a zis: „Nu plângeţi, [căci] ea n-a murit, ci doarme!“ 53 Ei îşi băteau joc de El, ştiind că murise. 54 Dar El [i-a făcut pe toţi să iasă afară,] a luat-o de mână şi a zis cu voce răsunătoare: „Fetiţo, scoală-te!“ 55 Spiritul ei s-a întors în ea, şi ea s-a ridicat imediat; Iesus a ordonat să-i dea ceva de mâncare. 56 Părinţii fetiţei erau plini de uimire; El le-a recomandat să nu spună nimănui ce se întâmplase.