1 Iesus i-a chemat pe cei doisprezece [apostoli] şi le-a dat putere şi autoritate asupra tuturor demonilor şi să vindece bolile. 2 I-a trimis să proclame Regatul lui Dumnezeu şi să vindece [bolnavii]. 3 El le-a zis: „Să nu luaţi nimic pentru călătorie, nici toiag, nici sac de drum, nici pâine, nici bani şi nici să nu aveţi două cămăşi. 4 În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela. 5 Dacă nu vă vor primi, ieşiţi din acel oraş şi, ca mărturie împotriva lor, să vă scuturaţi praful de pe picioare!“
6 Ei au plecat şi au mers prin sate; anunţau vestea bună şi făceau vindecări pretutindeni.
7 Herod, tetrarhul, a auzit vorbindu-se despre tot ce se petrecea şi nu ştia ce să creadă, căci unii ziceau că Ioan înviase, 8 alţii ziceau că apăruse Elia, iar alţii ziceau că înviase unul dintre profeţii din trecut. 9 Dar Herod zicea: „Pe Ioan l-am decapitat; cine este deci acest Om despre care aud spunându-se asemenea lucruri?“ şi căuta să-L vadă.
10 La întoarcerea lor, apostolii s-au dus şi I-au relatat lui Iesus tot ce făcuseră. El i-a luat cu Sine şi S-a retras la o parte, lângă un orăşel numit Betsaida. 11 Dar oamenii au aflat unde este şi L-au urmat. Iesus i-a primit, le-a vorbit despre Regatul lui Dumnezeu şi i-a vindecat pe cei care aveau nevoie.
12 Cum ziua se apropia de sfârşit, cei doisprezece s-au apropiat de El şi I-au zis: „Dă drumul mulţimii, ca să se ducă prin sate şi în cătunele din jur pentru a găsi găzduire şi ceva de mâncare, căci aici ne aflăm într-un loc pustiu“.
13 Dar Iesus le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!“ Ei I-au răspuns: „Nu avem cu noi mai mult de cinci pâini şi doi peşti; numai dacă nu ne ducem noi înşine să cumpărăm de mâncare pentru tot acest popor“. 14 Într-adevăr, erau cam 5.000 de bărbaţi. Iesus le-a zis discipolilor Săi: „Aşezaţi-i în grupuri [cam] de câte 50!“ 15 Ei au făcut aşa, şi toţi s-au aşezat.
16 Iesus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a ridicat ochii spre cer şi le-a binecuvântat. Apoi le-a frânt şi le-a dat discipolilor ca să le împartă mulţimii. 17 Toţi au mâncat până s-au săturat şi au adunat 12 coşuri cu bucăţile rămase.
18 Într-o zi, Iesus Se ruga la o parte, şi discipolii Săi erau cu El. Le-a pus această întrebare: „Cine zic mulţimile că sunt Eu?“ 19 Ei I-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii, Elia, alţii, unul dintre profeţii de altădată care a înviat“. 20 El i-a întrebat: „Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?“ Petru a răspuns: „Mesia lui Dumnezeu!“
21 Iesus le-a ordonat cu severitate să nu spună nimănui acest lucru, 22 zicând că trebuie ca Fiul Omului să sufere mult, să fie respins de prezbiteri, de preoţii principali şi de specialiştii în Lege, să fie ucis, iar a treia zi să învie“.
23 Apoi le-a spus tuturor: „Dacă vrea cineva să fie discipolul Meu, să renunţe la sine însuşi, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze; 24 căci cine va vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, dar cine o va pierde din cauza Mea o va salva. 25 Şi la ce i-ar servi unui om să câştige întreaga lume, dacă se pierde sau se distruge pe sine însuşi? 26 Într-adevăr, cel căruia îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, şi Fiului Omului Îi va fi ruşine de el când va veni în gloria Sa şi în cea a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. 27 Vă spun adevărul, câţiva dintre cei ce stau aici nu vor muri înainte de a vedea Regatul lui Dumnezeu“.
28 Cam la opt zile după ce a zis aceste cuvinte, Iesus i-a luat cu El pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi S-a suit pe munte ca să Se roage. 29 În timp ce Se ruga, aspectul feţei Lui s-a schimbat şi haina Lui a devenit de o albeaţă strălucitoare. 30 Şi iată că doi bărbaţi stăteau de vorbă cu El: erau Moise şi Elia; 31 apărând în glorie, ei vorbeau despre plecarea Sa care avea să se împlinească în Ierusalem.
32 Petru şi însoţitorii lui erau copleşiţi de somn, dar, rămaşi treji, au văzut gloria lui Iesus şi pe cei doi bărbaţi care erau cu El. 33 În clipa în care aceşti bărbaţi se despărţeau de Iesus, Petru I-a zis: „Stăpâne, este bine să fim aici. Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Elia!“ El nu ştia ce zice.
34 În timp ce vorbea încă, i-a acoperit un nor; discipolii s-au înfricoşat când i-au văzut intrând în nor. 35 Şi din nor s-a auzit o voce care zicea: „Acesta este Fiul Meu pe care L-am ales. Să ascultaţi de El!“ 36 Când s-a auzit vocea, Iesus Se afla acolo singur. Discipolii au păstrat tăcerea şi în zilele acelea n-au spus nimănui nimic despre ceea ce văzuseră.
37 A doua zi, când au coborât de pe munte, o mulţime mare a venit în întâmpinarea lui Iesus. 38 Atunci, din mijlocul mulţimii, un om a strigat: „Învăţătorule, Te rog să priveşti la fiul meu, căci este singurul meu fiu. 39 Un spirit pune stăpânire pe el şi deodată scoate strigăte; spiritul îl scutură violent, îi face spume la gură şi pleacă cu greu de la el, după ce l-a zdrobit de tot. 40 I-am rugat pe discipolii Tăi să-l scoată, şi n-au putut“.
41 Iesus a răspuns: „Generaţie necredincioasă şi perversă, până când voi fi cu voi şi va trebui să vă suport? Adu-l aici pe fiul tău!“ 42 În timp ce copilul se apropia, demonul l-a trântit la pământ şi l-a scuturat violent, dar Iesus a ameninţat spiritul necurat, a vindecat copilul şi l-a dat înapoi tatălui său.
43 Toţi au rămas uimiţi de măreţia lui Dumnezeu. În timp ce toţi se minunau de tot ceea ce făcea El, Iesus le-a zis discipolilor Săi: 44 „Ascultaţi cu atenţie: Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor“. 45 Dar ei nu înţelegeau acest cuvânt; el era ascuns de ei, ca să nu-i înţeleagă sensul, şi lor le era teamă să-L întrebe despre aceasta.
46 A avut loc o discuţie între ei pentru a şti care dintre ei era cel mai mare. 47 Iesus le cunoştea gândul inimii; a luat un copilaş, l-a pus lângă El 48 şi le-a zis: „Cine îl primeşte în numele Meu pe acest copilaş pe Mine Însumi Mă primeşte, iar cine Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Într-adevăr, cine este cel mai mic dintre voi toţi, acela e cel mai mare“.
49 Ioan a luat cuvântul şi a zis: „Stăpâne, am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău şi l-am împiedicat, pentru că nu ne urmează“. 50 Iesus i-a răspuns: „Nu-l împiedicaţi, căci cine nu este împotriva noastră e pentru noi“.
51 Când s-au apropiat zilele în care El trebuia să fie luat din lume, Iesus a luat decizia să Se ducă la Ierusalem. 52 A trimis înaintea Lui nişte mesageri, care au plecat şi au intrat într-un sat samaritean, pentru a-I pregăti o locuinţă. 53 Dar aceştia nu L-au primit, pentru că El Se îndrepta spre Ierusalem.
54 Văzând aceasta, discipolii Săi Iacob şi Ioan au zis: „Doamne, vrei să ordonăm focului să coboare din cer şi să-i mistuie [cum a făcut Elia]?“ 55 Iesus S-a întors şi i-a mustrat, [zicând: „Nu ştiţi de ce spirit sunteţi însufleţiţi. 56 Într-adevăr, Fiul Omului n-a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le salveze“.] Apoi au plecat în alt sat.
57 În timp ce erau pe drum, cineva I-a zis: „[Doamne,] Te voi urma oriunde Te vei duce!“ 58 Iesus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are un loc unde să-Şi pună capul“.
59 A zis altuia: „Urmează-Mă!“ El I-a răspuns: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-mi înmormântez tatăl!“ 60 Dar Iesus i-a zis: „Lasă morţii să-şi înmormânteze morţii; tu du-te şi anunţă Regatul lui Dumnezeu!“
61 Altul a zis: „Te voi urma, Doamne, dar dă-mi voie mai întâi să-mi iau rămas-bun de la cei din casa mea!“ 62 Iesus i-a răspuns: „Cine pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este făcut pentru Regatul lui Dumnezeu“.