1 Iesus a început apoi să le vorbească în parabole: „Un om a plantat o vie, a împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn; apoi a arendat-o unor viticultori şi a părăsit ţara.
2 Când a venit timpul, a trimis la viticultori un sclav, ca să ia de la ei o parte din rodul viei. 3 Viticultorii însă l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 4 Din nou a trimis la ei un alt sclav, dar şi pe acesta l-au lovit la cap şi l-au dezonorat. 5 A trimis apoi un altul, dar pe acesta l-au ucis, şi apoi încă mulţi alţii, însă pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au ucis.
6 El mai avea un fiu iubit; l-a trimis cel din urmă la ei, zicând: «Vor avea respect pentru fiul meu». 7 Dar aceşti viticultori şi-au zis între ei: «Iată moştenitorul! Haideţi să-l ucidem, şi moştenirea va fi a noastră!» 8 L-au ucis şi l-au aruncat afară din vie.
9 Ce va face deci stăpânul viei? Va veni şi-i va ucide pe viticultori, iar via o va da altora. 10 Oare n-aţi citit acest cuvânt din Scriptură? Piatra pe care au respins-o cei ce construiau a devenit piatra unghiulară; 11 este lucrarea Domnului şi e o minune în ochii noştri.
12 Ei căutau să-L aresteze, dar se temeau de mulţime. Ei înţeleseseră că pentru ei a spus Iesus această parabolă. Ei L-au lăsat atunci şi au plecat.
13 I-au trimis la Iesus pe câţiva farisei şi herodieni ca să-L prindă în cursă prin cuvintele Sale. 14 Ei au venit să-I spună: „Învăţătorule, ştim că vorbele Tale sunt adevărate şi că nu Te laşi influenţat de nimeni, căci nu Te uiţi la înfăţişarea oamenilor şi îi înveţi calea lui Dumnezeu în tot adevărul. Este permis să plătim impozit împăratului sau nu?“
15 Dar Iesus, cunoscându-le ipocrizia, le-a răspuns: „De ce Îmi întindeţi o cursă? Aduceţi-Mi o monedă ca s-o văd“. 16 Ei I-au adus una, şi Iesus i-a întrebat: „Ale cui sunt efigia şi inscripţia?“ Ei au răspuns: „Ale împăratului“. 17 Atunci El le-a zis: „Daţi deci împăratului ce este al împăratului, iar lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu!“ Ei erau foarte miraţi de El.
18 Saduceii, care spun că nu există înviere, au venit la El şi L-au întrebat: 19 „Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris că dacă un om moare şi lasă după el o soţie fără să aibă copii, fratele lui să se căsătorească cu văduva şi să dea un urmaş fratelui său.
20 Au fost şapte fraţi. Primul s-a căsătorit, dar a murit fără să aibă urmaşi. 21 Al doilea s-a căsătorit cu văduva, dar a murit şi el fără urmaşi. La fel s-a întâmplat şi cu al treilea, 22 şi niciunul dintre cei şapte n-a lăsat urmaşi. După ei toţi a murit şi femeia. 23 La înviere a cui soţie va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de soţie“.
24 Iesus le-a răspuns: „Oare nu greşiţi pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25 Într-adevăr, la înviere oamenii nu se vor căsători, ci vor fi ca îngerii din cer. 26 În ce priveşte învierea morţilor, n-aţi citit în cartea lui Moise, în episodul cu tufişul, ce i-a zis Dumnezeu: Eu sunt Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob? 27 Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii. Aici greşiţi foarte mult“.
28 Unul dintre specialiştii în Lege, care îi auzise discutând, a văzut că Iesus răspunsese bine saduceilor. S-a apropiat de El şi L-a întrebat: „Care e cea dintâi dintre toate poruncile?“ 29 Iesus i-a răspuns: „Cea dintâi este: Ascultă, Israele, Domnul, Dumnezeul nostru este singurul Domn 30 şi: să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată gândirea ta şi cu toată puterea ta. 31 Iat-o pe doua: Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi! Nu există altă poruncă mai mare decât acestea“. 32 Specialistul în Lege I-a zis: „Bine, Învăţătorule, este adevărat ce ai zis, şi anume că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul în afară de El 33 şi că a-L iubi din toată inima, cu toată priceperea, [cu tot sufletul] şi cu toată puterea, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi este mai mult decât ofrandele arse şi toate sacrificiile“.
34 Văzând că I-a răspuns cu inteligenţă, Iesus i-a zis: „Tu nu eşti departe de Regatul lui Dumnezeu“. Şi nimeni n-a mai îndrăznit să-I pună întrebări.
35 În timp ce dădea învăţătură în templu, Iesus a spus: „Cum de zic specialiştii în Lege că Mesia este Fiul lui David? 36 David însuşi, prin Spiritul Sfânt, a zis: Domnul a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea, până când am făcut din duşmanii Tăi scăunelul Tău de picioare!» 37 David însuşi Îl numeşte Domn. Cum poate atunci să fie Fiul său?“ Şi o mare mulţime Îl asculta cu plăcere.
38 În învăţătura Lui, El spunea: „Atenţie la specialiştii în Lege, cărora le place să umble îmbrăcaţi în robe lungi şi să fie salutaţi în pieţele publice! 39 Ei caută locurile de onoare în sinagogi şi cele mai bune locuri la ospeţe, 40 jefuiesc văduvele de bunurile lor, în timp ce fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Ei vor fi judecaţi mai sever“.
41 Iesus şedea în faţa cutiei cu ofrande şi privea cum mulţimea arunca bani în ea. Mulţi bogaţi aruncau mult. 42 A venit şi o văduvă săracă; ea a aruncat două monede mici, care făceau o sumă foarte mică. 43 Atunci Iesus i-a chemat pe discipolii Lui şi le-a zis: „Vă spun adevărul, această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei care au aruncat în cutie, 44 căci toţi au dat din bogăţia lor, dar ea, din sărăcia ei, a dat totul, tot ce avea ca să trăiască“.