1 Aveţi grijă să nu vă îndepliniţi îndatoririle religioase înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru ceresc. 2 Deci, când faci o donaţie cuiva nu suna din trompetă înaintea ta, cum fac ipocriţii în sinagogi şi pe străzi, ca să primească gloria care vine de la oameni; vă spun adevărul, şi-au primit deja răsplata. 3 Dar tu, atunci când faci o donaţie, să nu ştie mâna ta stângă ce face dreapta, 4 pentru ca donaţia ta să se facă în secret, iar Tatăl tău, care vede în secret, te va răsplăti.
5 Şi când vă rugaţi să nu fiţi ca ipocriţii, căci le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor, pentru a fi văzuţi de oameni. Vă spun adevărul, şi-au primit deja răsplata. 6 Ci tu, când te rogi, intră în camera ta, încuie uşa şi roagă-te Tatălui tău care este acolo în locul secret; şi Tatăl tău, care vede în secret, te va răsplăti.
7 Când vă rugaţi, să nu repetaţi mereu acelaşi lucru, aşa cum fac păgânii, care cred că dacă spun multe cuvinte vor fi ascultaţi. 8 Voi să nu fiţi ca ei, căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie înainte ca să-I cereţi. 9 Iată deci cum să vă rugaţi: Tatăl nostru ceresc, să fie sfinţit numele Tău! 10 Să vină Regatul Tău, voia Ta să fie făcută pe pământ aşa cum se face şi în cer! 11 Dă-ne astăzi pâinea noastră zilnică! 12 Şi ne iartă datoriile, aşa cum le-am iertat şi noi pe ale datornicilor noştri! 13 Nu ne expune ispitei, ci scapă-ne de cel Rău! [Căci ale Tale sunt pentru totdeauna domnia, puterea şi gloria. Amen]“.
14 Dacă le iertaţi oamenilor greşelile, vi le va ierta şi vouă Tatăl vostru ceresc, 15 dar dacă nu le veţi ierta altora, nici Tatăl vostru nu va ierta greşelile voastre.
16 Când postiţi, să nu vă luaţi nişte feţe posomorâte, ca ipocriţii, care îşi urâţesc feţele pentru a arăta oamenilor că postesc. Vă spun adevărul: şi-au primit deja răsplata. 17 Tu însă, când posteşti, parfumează-ţi capul şi spală-ţi faţa, 18 ca să arăţi nu oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, care este acolo în locul secret; şi Tatăl tău, care vede în secret, te va răsplăti.
19 Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde le pot distruge moliile şi rugina şi unde hoţii pot să facă spargere şi să le fure, 20 ci adunaţi-vă comori în cer, unde moliile sau rugina nu le distrug, şi unde hoţii nu pot să facă spargere şi să le fure. 21 Într-adevăr, acolo unde-ţi este comoara îţi va fi şi inima.
22 Ochiul este lampa corpului. Deci, dacă ochiul tău e în stare bună, tot corpul tău va fi luminat, 23 dar dacă ochiul tău este în stare rea, tot corpul tău va fi în întuneric. Deci, dacă însăşi lumina din tine e întunecată, ce mare este acest întuneric!
24 Nimeni nu poate servi doi stăpâni, căci ori îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, ori se va ataşa de unul şi îl va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi să-i serviţi pe Dumnezeu şi banii.
25 De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră, de ceea ce veţi mânca sau de ceea ce veţi bea, nici pentru corpul vostru, de ceea ce veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, iar corpul mai mult decât îmbrăcămintea? 26 Priviţi păsările cerului: ele nu seamănă şi nu seceră, nu adună nimic în hambare, şi totuşi Tatăl vostru ceresc le hrăneşte. Oare nu valoraţi mult mai mult decât ele? 27 Cine dintre voi, prin îngrijorările sale, poate să adauge o clipă la durata vieţii sale?
28 Şi de ce vă îngrijoraţi cu privire la îmbrăcăminte? Observaţi cum cresc crinii de pe câmp: ei nu lucrează şi nu ţes, 29 totuşi vă spun că nici Solomon însuşi, în toată gloria lui, n-a fost îmbrăcat aşa de frumos ca unul dintre ei. 30 Dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este verde, şi mâine va fi aruncată în cuptor, oare nu vă va îmbrăca cu mult mai mult pe voi, oameni cu credinţă puţină? 31 Nu vă îngrijoraţi deci şi nu spuneţi: «Ce vom mânca? Ce vom bea? Cu ce ne vom îmbrăca?» 32 Căci păgânii caută toate aceste lucruri. Ori, Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea. 33 Căutaţi mai întâi Regatul lui Dumnezeu şi dreptitudinea Lui, şi toate acestea vi se vor da în plus. 34 Nu vă îngrijoraţi deci cu privire la ziua de mâine, pentru că ziua de mâine va avea grijă de ea însăşi. Fiecărei zile îi ajunge necazul ei.