1 Oare nu ştiţi, fraţilor – vorbesc aici unor oameni care cunosc Legea – că Legea îşi exercită puterea peste un om doar cât timp trăieşte? 2 Astfel, o femeie căsătorită este legată prin lege de soţul ei cât timp acesta e în viaţă, dar dacă soţul ei moare, ea este dezlegată de legea care o lega de el. 3 Deci dacă ea devine soţia altui bărbat cât timp soţul ei este în viaţă, va fi considerată adulteră. Dar dacă soţul ei moare, ea e eliberată de această lege, astfel încât nu mai este adulteră dacă devine soţia altcuiva.
4 La fel, fraţii mei, şi voi aţi fost daţi la moarte faţă de Lege prin corpul lui Cristos, ca să aparţineţi altuia, Celui care a înviat ca noi să producem rod pentru Dumnezeu. 5 Într-adevăr, când eram stăpâniţi de natura păcătoasă, pasiunile păcătoase trezite de Lege acţionau în corpul nostru, astfel încât produceam roade pentru moarte. 6 Dar acum, am fost eliberaţi faţă de Lege, căci am murit faţă de ceea ce ne ţinea captivi, ca să servim ca sclavi sub regimul nou al Spiritului şi nu sub regimul ieşit din uz al Legii scrise.
7 Ce vom spune atunci? Este oare Legea păcat? În niciun caz! Dar eu nu am cunoscut păcatul decât prin intermediul Legii. Într-adevăr, n-aş fi ştiut ce este pofta dacă Legea nu ar fi spus: Să nu pofteşti! 8 Prinzând ocazia oferită de această poruncă, păcatul a produs în mine tot felul de dorinţe. Într-adevăr, fără Lege păcatul este mort. 9 Cât despre mine, fără Lege, trăiam altădată; dar când a venit porunca, păcatul a prins viaţă, 10 iar eu am murit. Porunca, cea care trebuia să ducă la viaţă, s-a dovedit pentru mine aducătoare de moarte. 11 Într-adevăr, păcatul, prinzând ocazia oferită de poruncă, m-a înşelat şi, prin ea, mi-a dat moartea.
12 Astfel deci, Legea este sfântă, şi porunca e sfântă, dreaptă şi bună. 13 Deci ceea ce este bun a devenit un motiv de moarte pentru mine? În niciun caz! Ci pentru ca păcatul să fie recunoscut ca păcat, a produs moarte în mine prin ceea ce era bun, astfel încât prin poruncă păcatul să-şi arate caracterul extrem de rău.
14 Noi ştim, într-adevăr, că Legea este spirituală; dar eu sunt supus slăbiciunilor cărnii, vândut în sclavie faţă de păcat. 15 Căci eu nu înţeleg ce fac; nu fac ce doresc, ci fac ce urăsc. 16 Ori, dacă fac ce nu doresc, sunt de acord cu Legea, mărturisind că este bună. 17 În realitate, nu mai sunt eu cel care acţionez astfel, ci păcatul care locuieşte în mine. 18 Într-adevăr, eu ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în natura mea păcătoasă: am dorinţa de a face binele, dar nu şi capacitatea de a-l îndeplini. 19 Într-adevăr, nu fac binele pe care îl doresc, ci fac dimpotrivă răul pe care nu-l doresc. 20 Ori, dacă fac ce nu doresc, atunci nu eu sunt cel care acţionează, ci păcatul care locuieşte în mine.
21 Descopăr deci această lege: atunci când vreau să fac binele, răul îmi este la îndemână. 22 Într-adevăr, am plăcere de Legea lui Dumnezeu în fiinţa mea interioară, 23 dar constat că există în mădularele mele o altă lege; ea luptă împotriva legii minţii mele şi mă face prizonier al legii păcatului care este în mădularele mele. 24 Nenorocitul de mine! Cine mă va scăpa de acest corp muritor? 25 Îi mulţumesc lui Dumnezeu, lucrul acesta este posibil prin Iesus Cristos, Domnul nostru!