1 Spun adevărul în Cristos, nu mint, conştiinţa mea depune mărturie pentru mine prin Spiritul Sfânt: 2 simt o mare tristeţe şi am în inimă o durere neîncetată. 3 Da, aş vrea să fiu eu însumi blestemat şi separat de Cristos pentru fraţii mei, propriii mei compatrioţi, 4 israeliţii; ale lor sunt adopţia, gloria, legămintele, Legea, închinarea şi promisiunile. 5 Ai lor sunt patriarhii, şi din ei, cât priveşte originea Sa umană, a ieşit Mesia, care este mai presus de toţi, Dumnezeu binecuvântat pentru totdeauna. Amen.
6 Nu că este fără efect Cuvântul lui Dumnezeu. Nu, căci nu toţi cei care au ieşit din Israel sunt Israel, 7 şi deşi sunt descendenţii lui Abraham, nu sunt toţi copiii săi. Dimpotrivă, se spune: Prin Isaac vei avea descendenţii pe care ţi i-am promis. 8 Aceasta înseamnă că nu copiii naturali sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt cei consideraţi ca descendenţi ai lui. 9 Căci iată cum a fost formulată promisiunea: La timpul cuvenit Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu.
10 Şi nu numai aceasta, dar Rebeca a conceput gemeni de la un singur bărbat, strămoşul nostru Isaac: 11 copiii nu se născuseră încă şi nu făcuseră deci nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare planul lui Dumnezeu, conform alegerii Sale şi fără să depindă de fapte, ci de Cel care cheamă – 12 ei i s-a spus: Cel mai mare îl va servi pe cel mai mic. 13 La fel, este scris: Pe Iacob l-am iubit, dar pe Esau l-am urât.
14 Deci, ce vom zice: Este Dumnezeu nedrept? În niciun caz! 15 Într-adevăr, El i-a spus lui Moise: Mă voi îndura de cine Mă voi îndura şi Îmi va fi milă de cine Îmi va fi milă. 16 Astfel deci, aceasta nu depinde nici de voinţa, nici de eforturile omului, ci de Dumnezeu, care Se îndură. 17 Scriptura îi spune într-adevăr lui Faraon: Iată de ce te-am ridicat: ca să-Mi arăt puterea în tine şi ca numele Meu să fie proclamat pe tot pământul. 18 Astfel, El Se îndură de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.
19 Îmi vei spune atunci: „Atunci de ce mai învinovăţeşte? Într-adevăr, cine se poate împotrivi voii Sale?“ 20 Dar cine eşti tu, omule, ca să-I întorci vorba lui Dumnezeu? Oare creatura Îi va spune Celui care a creat-o: „De ce m-ai făcut aşa?“ 21 Oare nu are olarul dreptul de a face din acelaşi bulgăre de lut un vas special şi altul obişnuit?
22 Şi ce să spunem dacă Dumnezeu, vrând să-Şi arate mânia şi să-Şi facă cunoscută puterea, a suportat cu multă răbdare nişte vase ale mâniei pregătite pentru distrugere? 23 Şi ce să spunem dacă El a vrut să facă cunoscută bogăţia gloriei Sale obiectelor îndurării Sale, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru glorie? 24 Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre evrei, ci şi dintre neevrei, 25 după cum spune şi în Osea: Îl voi numi poporul Meu pe cel care nu era poporul Meu şi „iubită“ pe cea care nu era iubita. 26 Iar acolo unde li se spunea: „Voi nu sunteţi poporul Meu“ vor fi numiţi „fii ai Dumnezeului cel viu“. 27 Iar Isaia strigă cu privire la Israel: Chiar dacă numărul israeliţilor ar fi ca nisipul mării, numai o rămăşiţă va fi salvată. 28 Într-adevăr, Domnul va împlini complet şi rapid pe pământ cuvântul Lui.
29 Şi aşa cum a prezis Isaia: Dacă Domnul armatelor nu ne-ar fi lăsat descendenţi, am fi devenit ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
30 Ce vom zice deci? Nişte neevrei care nu căutau dreptitudinea au obţinut dreptitudinea, cea care vine din credinţă, 31 în timp ce Israelul, care căuta o lege a dreptitudinii, n-a ajuns la această lege. 32 De ce? Pentru că Israelul a căutat-o nu prin credinţă, ci prin faptele [Legii]. Ei s-au poticnit de „piatra de poticnire“, 33 aşa cum este scris: Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere, dar cine crede în El nu va fi făcut de ruşine.