1 M-am uitat şi L-am văzut pe Miel în picioare pe Muntele Sion, şi împreună cu El erau 144.000 de persoane care aveau scrise pe frunte numele Său şi numele Tatălui Său. 2 Am auzit din cer o voce care semăna cu zgomotul făcut de ape mari, cu bubuitul unui tunet puternic. Sunetul pe care l-am auzit semăna şi cu cel al cântăreţilor la harpă care cântau la instrumentul lor. 3 Ei cântau un cântec nou înaintea tronului şi înaintea celor patru fiinţe vii şi a prezbiterilor. Nimeni nu putea învăţa acel cântec, în afară de cei 144.000 care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.
4 Aceştia sunt cei care nu s-au pângărit cu femei. Într-adevăr, ei sunt virgini. Ei Îl urmează pe Miel oriunde Se duce. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prime roade rezervate lui Dumnezeu şi Mielului. 5 Nu li s-a găsit minciună în gură, [căci] sunt ireproşabili.
6 Am văzut apoi un alt înger zburând în mijlocul cerului. El avea o Veste Bună eternă de spus locuitorilor de pe pământ – fiecărei naţiuni, fiecărui trib, fiecărei limbi şi fiecărui popor. 7 El spunea cu o voce răsunătoare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I glorie, pentru că a venit ora judecăţii Lui! Închinaţi-vă Celui care a făcut cerul, pământul, marea şi izvoarele de apă!“
8 Un alt înger, al doilea, l-a urmat, zicând: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare, cel care a făcut toate naţiunile să bea din vinul furiei prostituţiei lui!“
9 Un alt înger, al treilea, le-a urmat, zicând cu o voce răsunătoare: „Dacă cineva i se închină Fiarei şi imaginii ei şi primeşte semnul pe frun-te sau pe mână, 10 va bea şi el din vinul furiei lui Dumnezeu, turnat nediluat în cupa mâniei Lui, şi va fi chinuit în foc şi sulf înaintea îngerilor sfinţi şi înaintea Mielului. 11 Fumul chinului lor se suie pentru totdeauna. Nu există odihnă nici ziua, nici noaptea pentru cei care se închină Fiarei şi imaginii ei şi pentru cei care primesc semnul numelui ei“.
12 Aceasta cere perseverenţă din partea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lor în Iesus.
13 Apoi am auzit din cer o voce care zicea: „Scrie: Fericiţi sunt morţii care mor în Domnul, şi încă de acum! Da, spune Spiritul, ca să se odihnească de lucrările lor, căci faptele lor îi urmează“.
14 M-am uitat, şi înaintea mea era un nor alb, iar pe nor şedea Cineva care semăna cu un Fiu al Omului. Avea pe cap o coroană de aur, iar în mână avea o seceră ascuţită. 15 Un alt înger a ieşit atunci din templu şi a strigat cu voce răsunătoare Celui care şedea pe nor: „Ia-ţi secera şi seceră, căci a venit ora secerişului, pentru că recolta pământului este coap-tă!“ 16 Cel care şedea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ, şi pământul a fost secerat.
17 Un alt înger a ieşit din templul care este în cer, ţinând şi el o seceră ascuţită. 18 Apoi alt înger, care avea autoritate peste foc, a ieşit din altar şi s-a adresat cu voce răsunătoare celui care avea secera ascuţită, zicând: „Aruncă-ţi secera ascuţită şi culege ciorchinii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi!“ 19 Îngerul şi-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în marele teasc al mâniei lui Dumnezeu. 20 Teascul a fost călcat în picioare în afara oraşului, şi din teasc a ieşit sânge care a ajuns până la zăbalele cailor, pe o întindere de 300 de kilometri.