1 Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri care ţineau ultimele şapte calamităţi, căci cu ele mânia lui Dumnezeu este completă.
2 Am văzut şi ceva ca o mare de sticlă amestecată cu foc. Cei care au învins Fiara, imaginea ei şi numărul numelui ei stăteau în picioare pe marea de sticlă, ţinând harpele lui Dumnezeu. 3 Ei cântau cântecul lui Moise, sclavul lui Dumnezeu, şi cântecul Mielului, zicând: „Lucrările Tale sunt mari şi minunate, Doamne Dumnezeule atotputernic, căile Tale sunt drepte şi adevărate, Rege al naţiunilor! 4 Cine nu se va teme de Tine, Doamne, şi cine nu-Ţi va glorifica numele? Numai Tu eşti sfânt, şi toate naţiunile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că sentinţele Tale de condamnare au fost arătate!“
5 După aceea m-am uitat, şi în cer a fost deschis templul, adică tabernacolul mărturiei. 6 Din templu au ieşit cei şapte îngeri care ţineau cele şapte calamităţi; ei erau îmbrăcaţi în in pur, strălucitor şi purtau nişte eşarfe de aur în jurul pieptului. 7 Una dintre cele patru fiinţe vii le-a dat celor şapte îngeri şapte cupe de aur pline cu mânia Dumnezeului care trăieşte pentru totdeauna. 8 Templul s-a umplut de fum din cauza gloriei lui Dumnezeu şi a puterii Sale. Nimeni nu putea să intre în templu până nu erau îndeplinite cele şapte calamităţi ale celor şapte îngeri.