1 Apoi am auzit o voce răsunătoare care venea din templu şi zicea celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!“
2 Primul înger a plecat şi şi-a vărsat cupa pe pământ, şi un ulcer rău şi dureros i-a lovit pe oamenii care purtau semnul Fiarei şi se închinau imaginii ei.
3 Al doilea înger şi-a vărsat cupa pe mare, şi ea a devenit sânge, ca sângele unui mort; toate fiinţele vii care erau în mare au murit.
4 Al treilea înger şi-a vărsat cupa pe râuri şi pe izvoarele de apă, şi ele au devenit sânge. 5 Atunci l-am auzit pe îngerul însărcinat cu apele zicând: „Eşti drept, Tu, care eşti şi care erai, Cel Sfânt, pentru că ai judecat astfel: 6 ei au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor, şi Tu le-ai dat să bea sânge, aşa cum merită!“ 7 Şi am auzit din altar o voce spunând: „Da, Doamne, Dumnezeule atotputernic, judecăţile Tale sunt adevărate şi drepte!“
8 Al patrulea înger şi-a vărsat cupa pe soare, şi soarelui i s-a dat putere să-i ardă pe oameni cu foc. 9 Oamenii au fost arşi de dogoarea lui şi au blasfemiat numele lui Dumnezeu care are autoritate peste aceste calamităţi. Ei nu şi-au schimbat atitudinea ca să-I dea glorie.
10 Al cincilea înger şi-a vărsat cupa pe tronul Fiarei, şi regatul ei a fost cufundat în întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere, 11 şi ei L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor lor şi a ulcerelor lor, şi nu s-au pocăit de faptele lor.
12 Al şaselea înger şi-a vărsat cupa pe fluviul cel mare, Eufrat, şi fluviul a secat, pentru a pregăti drumul regilor care vin din Orient. 13 Am văzut ieşind din gura Dragonului, din gura Fiarei şi din gura profetului fals trei spirite necurate asemănătoare cu nişte broaşte. 14 Acestea sunt spirite ale demonilor care fac semne miraculoase şi care se duc la regii de pe tot pământul ca să-i adune pentru bătălia din ziua cea mare a Dumnezeului atotputernic.
15 – „Iată, Eu vin ca un hoţ. Fericit este cel care veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să nu lase să i se vadă ruşinea!“ – 16 Ei i-au adunat în locul numit în ebraică Armaghedon.
17 Al şaptelea înger şi-a vărsat cupa în aer, şi din templu, de la tron, s-a auzit o voce răsunătoare, zicând: „S-a făcut!“ 18 Au fost fulgere, voci, tunete şi un mare cutremur de pământ, cum n-a mai fost de când este omul pe pământ.
19 Marele oraş s-a rupt în trei părţi şi oraşele naţiunilor s-au prăbuşit. Dumnezeu Şi-a amintit de Babilonul cel mare şi i-a dat cupa plină cu vinul mâniei Lui aprinse. 20 Toate insulele au fugit şi munţii n-au mai putut fi găsiţi. 21 Din cer a căzut peste oameni o grindină uriaşă, ale cărei boabe cântăreau cam 40 de kilograme. Şi oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu din cauza calamităţii cu grindina, pentru că acea calamitate era foarte mare.