1 După aceea, am văzut patru îngeri stând în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei reţineau cele patru vânturi ale pământului ca să nu bată vântul pe uscat, pe mare sau peste vreun copac. 2 Şi am văzut un alt înger care urca de la est şi care ţinea sigiliul Dumnezeului cel viu. El a strigat cu o voce răsunătoare către cei patru îngeri cărora li se dăduse puterea de a face rău pământului şi mării: 3 „Nu faceţi rău pământului, nici mării, nici copacilor până când îi vom sigila pe frunte pe sclavii Dumnezeului nostru!“
4 Apoi am auzit numărul celor care au fost sigilaţi: 144.000 din toate triburile Israelului: 5 din tribul lui Iuda au fost sigilaţi 12.000; din tribul lui Ruben 12.000; din tribul lui Gad 12.000; 6 din tribul lui Aşer 12.000; din tribul lui Neftali 12.000; din tribul lui Manase 12.000; 7 din tribul lui Simeon 12.000; din tribul lui Levi 12.000; din tribul lui Isahar 12.000; 8 din tribul lui Zabulon 12.000; din tribul lui Iosef 12.000; din tribul lui Beniamin 12.000.
9 După aceea m-am uitat, şi iată că înaintea mea era o mare mulţime pe care n-o putea număra nimeni. Erau oameni din orice naţiune, din orice trib, din orice popor şi de orice limbă. Ei stăteau în picioare înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în robe albe, cu ramuri de palmier în mână, 10 şi strigau cu voce răsunătoare: „Salvarea este a Dumnezeului nostru care şade pe tron şi a Mielului!“
11 Toţi îngerii care stăteau în jurul tronului, al prezbiterilor şi al celor patru fiinţe vii s-au prosternat cu faţa la pământ înaintea tronului şi I s-au închinat lui Dumnezeu, 12 zicând: „Amen! Lauda, gloria, înţelepciunea, recunoştinţa, onoarea, puterea şi tăria sunt ale Dumnezeului nostru pentru totdeauna! Amen“.
13 Unul dintre prezbiteri a luat cuvântul şi mi-a zis: „Cine sunt cei îmbrăcaţi în robe albe şi de unde au venit?“ 14 Eu i-am răspuns: „Domnul meu, tu ştii!“ El mi-a spus atunci: „Aceştia sunt cei care vin din Marea Strâmtorare; ei şi-au spălat roba şi au albit-o în sângele Mielului. 15 De aceea, ei stau înaintea tronului lui Dumnezeu şi Îl servesc zi şi noapte în templul Său. Cel care şade pe tron Îşi va întinde cortul peste ei. 16 Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete, soarele nu-i va mai lovi, nici vreo arşiţă dogoritoare. 17 Într-adevăr, Mielul care este în mijlocul tronului va avea grijă de ei şi îi va conduce la izvoarele apei vieţii, iar Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor“.