1 Am văzut atunci Mielul rupând unul dintre cele şapte sigilii şi am auzit-o pe una dintre cele patru fiinţe vii zicând cu voce ca de tunet: „Vino!“ 2 M-am uitat, şi iată că înaintea mea era un cal alb! Călăreţul ţinea un arc; i-a fost dată o coroană, şi el a plecat ca învingător şi ca să învingă.
3 Când Mielul a rupt al doilea sigiliu, am auzit a doua fiinţă vie zicând: „Vino!“ 4 Şi a apărut un alt cal, roşu ca focul. Călăreţului i s-a dat puterea de a lua pacea de pe pământ, aşa încât oamenii să se ucidă unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare.
5 Când Mielul a rupt al treilea sigiliu, am auzit a treia fiinţă vie zicând: „Vino!“ M-am uitat, şi iată că înaintea mea era un cal negru! Călăreţul ţinea în mână o balanţă. 6 Apoi am auzit ce părea să fie o voce între cele patru fiinţe vii, zicând: „O măsură de grâu pentru o monedă de argint şi trei măsuri de orz pentru o monedă de argint, dar nu vă atingeţi de ulei şi de vin!“
7 Când Mielul a rupt al patrulea sigiliu, am auzit vocea celei de-a patra fiinţe vii zicând: „Vino!“ 8 M-am uitat, şi iată că înaintea mea era un cal verzui! Pe călăreţ îl chema Moartea şi îl însoţea Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să ucidă cu sabia, cu foametea, cu epidemii şi prin animalele sălbatice de pe pământ.
9 Când Mielul a rupt al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletul celor ucişi din cauza Cuvântului lui Dumnezeu şi din cauza mărturiei pe care au depus-o. 10 Ei au strigat cu voce răsunătoare: „Stăpâne sfânt şi adevărat, cât mai este până când îi vei judeca pe locuitorii pământului şi ne vei răzbuna sângele?“ 11 Fiecăruia i s-a dat o robă albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţin, până când se va completa numărul tovarăşilor lor de lucrare şi al fraţilor lor care trebuiau să fie ucişi ca şi ei.
12 Când El a rupt al şaselea sigiliu, m-am uitat, şi a fost un mare cutremur. Soarele s-a făcut negru, ca pânza de sac făcută din păr, luna întreagă a devenit ca sângele, 13 iar stelele cerului au căzut pe pământ aşa cum cad smochinele necoapte dintr-un smochin zguduit de un vânt puternic. 14 Cerul a dispărut ca un sul pe care îl înfăşori şi toţi munţii şi toate insulele au fost deplasate de la locul lor.
15 Regii pământului, magnaţii, generalii, cei bogaţi, cei puternici, toţi sclavii şi oamenii liberi s-au ascuns în peşteri şi printre stâncile munţilor. 16 Şi ei ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui care şade pe tron şi de mânia Mielului! Într-adevăr, a venit ziua cea mare a mâniei Lor, şi cine poate sta în picioare?“