1 Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui care şedea pe tron o carte scrisă în interior şi în exterior, sigilată cu şapte sigilii. 2 Am văzut şi un înger puternic proclamând cu voce răsunătoare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă sigiliile?“ 3 Dar nimeni, nici din cer, nici de pe pământ, nici de sub pământ nu putea să deschidă cartea sau să se uite în ea. 4 Plângeam mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea. 5 Atunci unul dintre prezbiteri mi-a spus: „Nu plânge, căci Leul din tribul lui Iuda, Vlăstarul lui David, a învins ca să deschidă cartea şi cele şapte sigilii ale ei!“
6 Apoi am văzut în mijlocul tronului şi al celor patru fiinţe vii şi în mijlocul prezbiterilor un Miel stând în picioare, arătând de parcă ar fi fost înjunghiat. El avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte spirite ale lui Dumnezeu, trimise pe tot pământul. 7 El a venit să ia [cartea] din mâna dreaptă a Celui care şedea pe tron.
8 Şi când El a luat cartea, cele patru fiinţe vii şi cei 24 de prezbiteri s-au prosternat înaintea Mielului. Fiecare ţinea o harpă şi cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor, 9 şi cântau un cântec nou, zicând: „Tu eşti vrednic să iei cartea şi să-i rupi sigiliile, căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu prin sângele Tău oameni din orice trib, de orice limbă, din orice popor şi din orice naţiune, 10 şi ai făcut din ei un Regat şi preoţi pentru Dumnezeu, şi ei vor domni pe pământ“.
11 Apoi m-am uitat şi am auzit vocea multor îngeri adunaţi în jurul tronului, al fiinţelor vii şi al prezbiterilor. Numărul lor era zece mii ori zece mii şi mii de mii. 12 Ei spuneau cu voce răsunătoare: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, onoarea, gloria şi lauda!“
13 Apoi am auzit orice creatură din cer, de pe pământ, de sub pământ, din mare, toate fiinţele care sunt în ele, zicând: „Ale Celui care şade pe tron şi ale Mielului să-I fie lauda, onoarea, gloria şi puterea pentru totdeauna!“ 14 Cele patru fiinţe vii ziceau: „Amen!“, iar prezbiterii s-au prosternat şi s-au închinat.