1 Al cincilea înger a sunat din trompetă, şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. Ei i s-a dat cheia puţului care duce în Adânc, 2 a deschis puţul Adâncului, şi din puţ a ieşit un fum ca cel dintr-un cuptor mare. Soarele şi aerul s-au întunecat de fumul din puţ.
3 Din fum au ieşit lăcuste şi s-au răspândit pe pământ; lor li s-a dat o putere ca aceea a scorpionilor de pe pământ. 4 Li s-a spus să nu facă rău nici ierbii de pe pământ, nici vreunei plante verzi şi nici vreunui copac, ci doar oamenilor care nu aveau pe frunte sigiliul lui Dumnezeu. 5 Li s-a permis nu să-i ucidă, ci să-i chinuiască timp de cinci luni. Chinul pe care îl provocau ele era ca cel produs de un scorpion când înţeapă un om. 6 În acele zile, oamenii vor căuta moartea şi n-o vor găsi. Vor dori să moară, dar moartea va fugi de ei.
7 Aceste lăcuste semănau cu nişte cai pregătiţi pentru luptă. Ele aveau pe cap ca o coroană de aur, iar faţa lor era ca o faţă de om. 8 Părul lor era ca părul de femeie, iar dinţii lor erau ca de leu. 9 Ele aveau o platoşă ca cea de fier, iar zgomotul aripilor lor semăna cu cel al carelor trase de mai mulţi cai care aleargă la luptă. 10 Ele aveau cozi şi ace ca scorpionii, şi în coada lor se găsea puterea de a face rău oamenilor timp de cinci luni. 11 Îl aveau ca rege pe îngerul Adâncului, numit în ebraică Abadon, iar în greacă Apolion.
12 Prima calamitate a trecut. Iată că după aceea mai vin două calamităţi.
13 Al şaselea înger a sunat din trompetă, şi am auzit o voce venind dinspre cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu. 14 Ea îi spunea celui de-al şaselea înger care ţinea trompeta: „Eliberează-i pe cei patru îngeri care sunt legaţi la fluviul cel mare Eufrat!“ 15 Şi cei patru îngeri care erau gata tocmai pentru această oră, ziuă, lună şi an au fost eliberaţi ca să ucidă a treia parte din omenire. 16 Numărul trupelor de cavalerie era de 200 de milioane: le-am auzit numărul.
17 În viziunea mea, caii şi călăreţii arătau astfel: aveau platoşe de culoarea focului, hiacintului şi sulfului. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei, iar din gura lor ieşeau foc, fum şi sulf. 18 Prin aceste trei calamităţi, a focului, fumului şi sulfului care ieşeau din gura lor, a fost ucisă o treime din omenire. 19 Într-adevăr, puterea cailor era în gura lor şi în coada lor, căci cozile lor semănau cu nişte şerpi, având nişte capete cu care făceau rău.
20 Ceilalţi oameni, cei care nu fuseseră ucişi de aceste trei calamităţi, nu s-au abătut de la lucrările mâinilor lor; ei n-au încetat să se închine demonilor şi idolilor de aur, argint, bronz, piatră şi lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble; 21 şi ei nu s-au pocăit de omorurile lor, de practicile lor magice, de imoralitatea lor sexuală sau de furturile lor.