1 Dar în Cezareea, un om cu numele Corneliu, un centurion din cohorta numită „Italica“, 2 evlavios şi temător de Dumnezeu împreună cu toată casa lui, şi care făcea multe milostenii poporului şi se ruga neîncetat lui Dumnezeu, 3 a văzut clar într-o viziune, pe la ceasul al nouălea al zilei, un înger al lui Dumnezeu intrând la el şi spunându-i: „Corneliu!“ 4 Iar el, uitându-se ţintă la el şi fiind înfricoşat, a spus: „Ce este, Doamne?“ Şi el i-a spus: „Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit spre aducere-aminte înaintea lui Dumnezeu. 5 Şi acum trimite oameni la Iope şi adu-l pe Simon, care se numeşte şi Petru. 6 El găzduieşte la un oarecare Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare“. 7 Şi, când a plecat îngerul care-i vorbise, el i-a chemat pe doi dintre servitorii săi şi pe un ostaş evlavios dintre aceia care erau mereu lângă el 8 şi, istorisindu-le toate, i-a trimis la Iope. 9 Şi a doua zi, pe când aceştia călătoreau şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiş să se roage, pe la ceasul al şaselea. 10 Şi i s-a făcut foame şi voia să mănânce. Dar, pe când pregăteau ei, l-a cuprins un extaz. 11 Şi ·a văzut cerul deschis şi un vas coborând ca o pânză mare, legată în patru colţuri şi care se lăsa pe pământ, 12 în care erau toate patrupedele şi reptilele pământului şi păsările cerului. 13 Şi a venit un glas către el: „Ridică-te, Petru, înjunghie şi mănâncă!“ 14 Şi Petru a spus: „Nicidecum, Doamne, pentru că niciodată n-am mâncat ceva întinat sau necurat“. 15 Şi din nou a venit un glas, a doua oară, către el: „Ce a curăţit Dumnezeu, tu să nu numeşti întinat“. 16 Şi aceasta a avut loc de trei ori şi îndată vasul a fost ridicat la cer. 17 Şi cum Petru era nedumerit în sine ce ar putea fi viziunea pe care o văzuse, iată şi oamenii trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă; 18 şi, strigând, au întrebat dacă Simon, numit şi Petru, găzduia acolo. 19 Dar, pe când Petru se gândea la viziune, Duhul i-a spus: „Iată, te caută trei bărbaţi; 20 ridică-te dar, coboară şi mergi împreună cu ei, neîndoindu-te de nimic, pentru că Eu i-am trimis“. 21 Şi Petru, coborând la oamenii aceia, a spus: „Iată, Eu sunt acela pe care-l căutaţi; care este motivul pentru care sunteţi aici?“ 22 Şi ei au spus: „Corneliu, un centurion, om drept şi temător de Dumnezeu şi cu mărturie de la întreaga naţiune a iudeilor, a fost divin înştiinţat, printr-un înger sfânt, să trimită după tine să vii acasă la el şi să audă cuvinte de la tine“. 23 Chemându-i deci înăuntru, i-a găzduit. Şi a doua zi, ridicându-se, el a plecat împreună cu ei şi unii dintre fraţii din Iope au venit cu el. 24 Şi a doua zi au intrat în Cezareea. Iar Corneliu îi aştepta, după ce chemase pe rudele lui şi pe prietenii apropiaţi. 25 Şi, pe când intra Petru, Corneliu, întâmpinându-l, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat. 26 Dar Petru l-a ridicat, spunând: „Ridică-te; şi eu sunt om!“ 27 Şi a intrat vorbind cu el şi i-a găsit pe mulţi adunaţi acolo. 28 Şi le-a zis: „Voi ştiţi că nu este permis unui iudeu să se unească sau să vină la unul de neam străin; dar mie Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om întinat sau necurat. 29 De aceea, fiind chemat, am şi venit fără împotrivire; întreb deci: cu ce gând aţi trimis după mine?“ 30 Şi Corneliu a spus: „Acum patru zile postisem până la ceasul acesta şi în al nouălea ceas mă rugam acasă; şi, iată, un bărbat în veşmânt strălucitor a stat înaintea mea 31 şi a spus: «Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată şi milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. 32 Trimite deci la Iope şi cheamă pe Simon, care se numeşte şi Petru. El găzduieşte în casa lui Simon, un tăbăcar, lângă mare; când va veni el, îţi va vorbi». 33 Îndată deci am trimis la tine şi tu bine ai făcut că ai venit. Acum deci noi toţi suntem prezenţi înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ţi-a fost poruncit de Domnul“. 34 Şi Petru, deschizându-şi gura, a spus: „Cu adevărat, înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor, 35 ci, în orice naţiune, cine se teme de El şi lucrează dreptate este primit de El. 36 Cuvântul pe care El l-a trimis fiilor lui Israel, vestind Evanghelia păcii prin Isus Hristos (El este Domn al tuturor), 37 voi îl ştiţi: mărturia care s-a răspândit prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a predicat Ioan – pe Isus din Nazaret, 38 cum L-a uns Dumnezeu cu Duh Sfânt şi cu putere; pe El, care umbla din loc în loc făcând bine şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El; 39 (şi noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le-a făcut, atât în ţara iudeilor, cât şi în Ierusalim;) pe care L-au şi omorât, atârnându-L pe lemn; 40 – pe Acesta Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi I-a dat să Se arate 41 nu la tot poporul, ci martorilor care au fost aleşi dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El, după învierea Lui dintre morţi. 42 Şi El ne-a poruncit să predicăm poporului şi să mărturisim că El este Cel rânduit de Dumnezeu Judecător al celor vii şi al celor morţi. 43 Toţi profeţii mărturisesc despre El că, prin Numele Său, oricine crede în El primeşte iertarea păcatelor“.
44 Pe când vorbea încă Petru cuvintele acestea, Duhul Sfânt a venit peste toţi cei care ascultau Cuvântul. 45 Şi credincioşii din circumcizie erau uimiţi, toţi câţi au venit cu Petru, că şi peste naţiuni a fost turnat darul Duhului Sfânt; 46 pentru că îi auzeau vorbind în limbi şi preamărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a răspuns: 47 „Oare poate opri cineva apa, ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?“ 48 Şi a poruncit ca aceştia să fie botezaţi în Numele Domnului. Atunci l-au rugat să rămână acolo câteva zile.