1 Şi apostolii şi fraţii care erau în Iudeea au auzit că şi naţiunile au primit Cuvântul lui Dumnezeu. 2 Şi, când s-a suit Petru la Ierusalim, cei din circumcizie i se împotriveau, 3 spunând: „Ai intrat la oameni necircumcişi şi ai mâncat cu ei“. 4 Dar Petru a început şi le-a arătat lucrurile pe rând, spunând: 5 „Eram în cetatea Iope rugându-mă şi am văzut într-un extaz o viziune, un vas coborând ca o pânză mare, lăsată în jos din cer de patru colţuri, şi a venit până la mine; 6 şi, privind ţintă la ea, am luat seama şi am văzut patrupedele pământului şi fiarele sălbatice şi reptilele şi păsările cerului. 7 Şi am auzit şi un glas, spunându-mi: «Ridică-te, Petru, înjunghie şi mănâncă!» 8 Şi eu am spus: «Nicidecum, Doamne, pentru că nimic întinat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea!» 9 Şi un glas a răspuns a doua oară din cer: «Ce a curăţit Dumnezeu, tu să nu numeşti întinat». 10 Şi aceasta a avut loc de trei ori; şi din nou au fost retrase toate în cer. 11 Şi, iată, îndată trei oameni trimişi din Cezareea la mine au stat în dreptul casei în care eram. 12 Şi Duhul mi-a spus să merg cu ei, neîndoindu-mă de nimic. Şi au mers împreună cu mine şi aceşti şase fraţi şi am intrat în casa omului acestuia; 13 şi el ne-a istorisit cum a văzut îngerul în casa lui, stând şi spunându-i: «Trimite la Iope şi adu-l pe Simon, care se numeşte şi Petru, 14 care îţi va vorbi cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta». 15 Şi, când am început eu să vorbesc, Duhul Sfânt a căzut peste ei, ca şi peste noi la început. 16 Şi mi-am amintit cuvântul Domnului, cum spunea: «Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duh Sfânt». 17 Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine deci eram eu, ca să-L pot opri pe Dumnezeu?“ 18 Şi, când au auzit ei acestea, s-au liniştit şi L-au glorificat pe Dumnezeu, spunând: „Deci, în adevăr, Dumnezeu a dat şi naţiunilor pocăinţa spre viaţă“.
19 Cei împrăştiaţi din cauza necazului care a avut loc cu ocazia lui Ştefan au ajuns până în Fenicia şi în Cipru şi în Antiohia, nevestind Cuvântul nimănui, decât numai iudeilor. 20 Dar erau unii dintre ei, ciprioţi şi cireneeni care, intrând în Antiohia, vorbeau şi grecilor, vestind Evanghelia Domnului Isus. 21 Şi mâna Domnului era cu ei şi un mare număr au crezut şi s-au întors la Domnul. 22 Şi vestea despre ei a ajuns la urechile adunării care era în Ierusalim şi l-au trimis pe Barnaba până în Antiohia; 23 care, ajungând şi văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi-i îndemna pe toţi, cu hotărâre de inimă, să rămână cu Domnul; 24 pentru că era om bun şi plin de Duh Sfânt şi de credinţă; şi o mare mulţime a fost adăugată la Domnul. 25 Şi el s-a dus la Tars, ca să-l caute pe Saul; 26 şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Şi a fost că, un an întreg, ei s-au strâns în adunare şi au învăţat o mare mulţime. Şi ucenicii au fost numiţi creştini pentru întâia dată în Antiohia.
27 Şi, în aceste zile, au coborât profeţi de la Ierusalim la Antiohia; 28 şi unul dintre ei, cu numele Agab, s-a ridicat şi a arătat, prin Duhul, că va fi o foamete mare peste tot pământul locuit, ceea ce a şi fost sub Claudiu. 29 Şi ucenicii au hotărât ca, după prosperitatea fiecăruia, să trimită fiecare ceva, spre slujire, fraţilor care locuiau în Iudeea, 30 ceea ce au şi făcut, trimiţând acestea bătrânilor prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.