1 Şi, după acestea, plecând din Atena, el a venit la Corint. 2 Şi, găsind pe un iudeu cu numele Acuila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, şi pe Priscila, soţia lui (deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma), a venit la ei; 3 şi fiindcă erau de aceeaşi meserie, a rămas cu ei şi lucrau: pentru că meseria lor era facerea corturilor. 4 Şi el stătea de vorbă în sinagogă în fiecare sabat şi îi convingea pe iudei şi pe greci. 5 Dar, când şi Sila şi Timotei au coborât din Macedonia, Pavel era dedicat în totul Cuvântului, mărturisind iudeilor că Isus este Hristosul. 6 Dar, cum ei se împotriveau şi huleau, el şi-a scuturat hainele şi le-a zis: „Sângele vostru să fie asupra capului vostru: eu sunt curat; de acum mă voi duce la naţiuni“. 7 Şi, plecând de acolo, a venit la casa unuia cu numele Iust, care se închina lui Dumnezeu, a cărui casă era vecină cu sinagoga. 8 Dar Crisp, mai-marele sinagogii, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre corinteni, auzind, au crezut şi au fost botezaţi. 9 Şi Domnul i-a spus prin viziune, în noapte, lui Pavel: „Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea, 10 pentru că Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău, fiindcă am mult popor în cetatea aceasta“. 11 Şi a rămas un an şi şase luni, învăţând între ei Cuvântul lui Dumnezeu.
12 Dar, pe când Gallio era proconsul al Ahaiei, iudeii s-au ridicat într-un gând împotriva lui Pavel şi l-au dus la scaunul de judecată, 13 spunând: „Acesta îi convinge pe oameni să se închine lui Dumnezeu împotriva legii“. 14 Dar, pe când Pavel era gata să deschidă gura, Gallio le-a zis iudeilor: „Dacă, în adevăr, ar fi vreo nedreptăţire sau vreo faptă rea, iudeilor, după cuviinţă v-aş asculta! 15 Dar, dacă sunt neînţelegeri despre cuvinte şi nume şi legea pe care o aveţi, vă priveşte; pentru că eu nu vreau să fiu judecător al acestor lucruri“. 16 Şi i-a alungat de la scaunul de judecată. 17 Şi, punând toţi mâna pe Sosten, mai-marele sinagogii, îl băteau înaintea scaunului de judecată; şi lui Gallio nu-i păsa de nimic din acestea.
18 Şi Pavel, după ce a stat încă multe zile, şi-a luat rămas bun de la fraţi şi a plecat cu corabia spre Siria – şi împreună cu el Priscila şi Acuila – după ce şi-a tuns capul în Chencreea, pentru că făcuse un jurământ. 19 Şi a ajuns la Efes şi i-a lăsat acolo, iar el însuşi, intrând în sinagogă, a stat de vorbă cu iudeii. 20 Şi când aceştia l-au rugat să rămână mai mult timp, el nu a voit, 21 ci şi-a luat rămas bun de la ei, spunând: „Trebuie neapărat să ţin sărbătoarea viitoare la Ierusalim; dar mă voi întoarce din nou la voi, dacă va vrea Dumnezeu“. Şi a plecat din Efes pe mare. 22 Şi, ajungând la Cezareea, suindu-se şi salutând adunarea, a coborât la Antiohia. 23 Şi, după ce a stat câtva timp, a plecat, străbătând pe rând ţinutul Galatiei şi al Frigiei, întărindu-i pe toţi ucenicii.
24 Iar un iudeu cu numele Apolo, de origine din Alexandria, om cu darul vorbirii şi puternic în Scripturi, a venit la Efes. 25 El era învăţat în Calea Domnului şi, fiind înflăcărat în duh, vorbea şi îi învăţa cu exactitate cele despre Isus, cunoscând numai botezul lui Ioan. 26 Şi a început să vorbească plin de îndrăzneală în sinagogă. Şi Acuila şi Priscila, auzindu-l, l-au luat la ei şi i-au arătat mai exact Calea lui Dumnezeu. 27 Şi, când el şi-a propus să treacă în Ahaia, fraţii le-au scris ucenicilor, îndemnându-i să-l primească bine; când a venit el, i-a ajutat mult pe cei care crezuseră prin har. 28 Pentru că îi înfrunta cu mare putere pe iudei în public, dovedind prin Scripturi că Isus este Hristosul.