1 Şi a fost că, pe când Apolo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut ţinuturile de sus, a venit la Efes şi, găsind câţiva ucenici, 2 le-a zis: „Aţi primit voi Duh Sfânt când aţi crezut?“ Şi ei i-au zis: „Nici măcar n-am auzit dacă este Duh Sfânt“. 3 Şi el a zis: „Dar atunci pentru ce aţi fost botezaţi?“ Şi ei au spus: „Pentru botezul lui Ioan“. 4 Şi Pavel a spus: „Ioan, în adevăr, a botezat cu un botez al pocăinţei, spunând poporului să creadă în Cel care venea după el, adică în Isus“. 5 Şi, când au auzit, au fost botezaţi pentru Numele Domnului Isus. 6 Şi, după ce Pavel a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi profeţeau. 7 Şi erau toţi cam doisprezece bărbaţi. 8 Şi, intrând în sinagogă, vorbea cu îndrăzneală, timp de trei luni discutând şi înduplecându-i cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu. 9 Dar, pentru că unii erau împietriţi şi nu credeau, vorbind de rău Calea înaintea mulţimii, a plecat de la ei şi i-a separat pe ucenici, stând de vorbă zilnic în şcoala lui Tiran. 10 Şi aceasta a ţinut doi ani, încât toţi cei care locuiau în Asia au auzit Cuvântul Domnului, şi iudei, şi greci. 11 Şi Dumnezeu făcea lucrări de putere neobişnuite prin mâinile lui Pavel, 12 încât peste cei bolnavi erau aduse de la trupul lui chiar ştergare sau şorţuri, şi-i lăsau bolile şi ieşeau duhurile rele. 13 Şi unii dintre exorciştii iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei care aveau duhuri rele, spunând: „Vă jur pe Isus, pe care-L predică Pavel!“ 14 Şi erau unii, şapte fii ai lui Sceva, mare preot iudeu, care făceau aceasta. 15 Dar duhul rău, răspunzând, le-a spus: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sunteţi?“ 16 Şi omul în care era duhul rău, sărind asupra lor şi stăpânindu-i pe amândoi, a avut putere împotriva lor, încât au fugit din casa aceea dezbrăcaţi şi răniţi. 17 Şi aceasta a ajuns cunoscut tuturor, atât iudeilor cât şi grecilor care locuiau în Efes, şi toţi s-au umplut de teamă; şi Numele Domnului Isus era preamărit. 18 Şi mulţi dintre cei care crezuseră veneau mărturisind şi făcându-şi cunoscute faptele. 19 Şi mulţi dintre cei care practicaseră vrăjitoria au adus cărţile şi le ardeau înaintea tuturor. Şi au socotit preţurile lor şi au găsit cincizeci de mii de arginţi. 20 Astfel, cu putere creştea şi se întărea Cuvântul Domnului.
21 Şi, după ce s-au împlinit acestea, Pavel şi-a propus în duh să meargă la Ierusalim, străbătând Macedonia şi Ahaia, spunând: „După ce voi fi fost acolo, trebuie să văd şi Roma“. 22 Şi, trimiţând în Macedonia pe doi dintre cei care-i slujeau, pe Timotei şi pe Erast, el însuşi a rămas un timp în Asia. 23 Şi s-a făcut în timpul acela nu puţină tulburare despre Cale. 24 Pentru că unul cu numele Dimitrie, un argintar, făcând temple de argint ale Dianei, aducea meşterilor nu puţin câştig; 25 adunându-i pe aceştia şi pe lucrătorii în unele meşteşuguri ca acestea, a spus: „Oamenilor, ştiţi că bunăstarea noastră vine din câştigul acesta; 26 şi vedeţi şi auziţi că acest Pavel nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut o mare mulţime, spunând că nu sunt dumnezei aceia făcuţi de mâini. 27 Iar pentru noi, pericolul nu este numai acesta, să ajungă de dispreţ meseria noastră, ci şi să fie socotit de nimic templul marii zeiţe Diana şi să fie nimicită măreţia aceleia căreia i se închină toată Asia şi pământul locuit“. 28 Şi, auzind şi umplându-se de mânie, strigau, spunând: „Mare este Diana efesenilor!“ 29 Şi toată cetatea s-a tulburat; şi s-au repezit într-un gând spre teatru, ducând cu ei pe Gaiu şi pe Aristarh, macedoneni, însoţitori ai lui Pavel în călătorie. 30 Dar, pentru că Pavel intenţiona să intre în mijlocul poporului, ucenicii nu l-au lăsat. 31 Chiar şi unii dintre conducătorii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el şi îl rugau să nu se ducă la teatru. 32 Unii deci strigau una, alţii altceva, pentru că adunarea era tulburată şi cei mai mulţi nu ştiau pentru ce se adunaseră. 33 Dar, din mulţime, l-au scos în faţă pe Alexandru, iudeii împingându-l înainte. Şi Alexandru, făcând semn cu mâna, voia să se apere înaintea poporului. 34 Dar, recunoscându-l că era iudeu, au strigat toţi într-un glas, aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!“ 35 Şi secretarul cetăţii, după ce a potolit mulţimea, ·a spus: „Bărbaţi efeseni, cine este omul care nu ştie că cetatea efesenilor este păzitoare a templului marii Diana şi a ceea ce a căzut din cer? 36 Deci acestea fiind de netăgăduit, trebuie să fiţi calmi şi să nu faceţi nimic în grabă; 37 pentru că i-aţi adus pe oamenii aceştia care nu sunt nici jefuitori de temple, nici nu hulesc pe zeiţa voastră. 38 Deci, dacă Dimitrie şi meşterii care sunt împreună cu el au ceva împotriva cuiva, sunt tribunale şi există proconsuli: să se acuze unii pe alţii. 39 Dar dacă altceva cereţi, se va lămuri în adunarea legală. 40 Pentru că suntem şi în pericol să fim acuzaţi de răscoală, pentru cea de astăzi, neexistând nici un motiv pentru care am putea îndreptăţi tulburarea aceasta“. 41 Şi, spunând acestea, a dat drumul adunării.