1 Şi când, despărţindu-ne de ei, în sfârşit am plecat cu corabia mai departe, am venit drept la Cos şi a doua zi la Rodos şi de acolo la Patara. 2 Şi, găsind o corabie care trecea în Fenicia, ne-am urcat în ea şi am plecat; 3 şi, zărind Cipru şi lăsându-l la stânga, am mers spre Siria şi am acostat în Tir, pentru că acolo corabia urma să descarce încărcătura. 4 Şi, găsindu-i pe ucenici, am rămas acolo şapte zile; aceştia îi spuneau lui Pavel, prin Duhul, să nu se suie la Ierusalim. 5 Dar, când am împlinit zilele, am plecat şi ne-am reluat călătoria, însoţindu-ne toţi, cu soţii şi copii, până afară din cetate. Şi, îngenunchind pe ţărm, ne-am rugat. 6 Şi, după ce ne-am îmbrăţişat unii pe alţii, noi ne-am suit în corabie şi ei s-au întors la ale lor.
7 Şi noi, sfârşind călătoria, am ajuns din Tir la Ptolemaida şi, după ce i-am salutat pe fraţi, am rămas cu ei o zi. 8 Şi, plecând a doua zi, am venit la Cezareea; şi, intrând în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei şapte, am rămas la el. 9 Şi acesta avea patru fiice fecioare care profeţeau. 10 Şi, rămânând noi acolo multe zile, a coborât unul din Iudeea, un profet cu numele Agab; 11 şi, venind la noi şi luând brâul lui Pavel şi legându-şi mâinile şi picioarele, a zis: „Aşa spune Duhul Sfânt: astfel vor lega iudeii în Ierusalim pe omul al cărui brâu este acesta şi-l vor da în mâinile naţiunilor“ 12 Şi, când am auzit acestea, atât noi, cât şi localnicii, îl rugam să nu se suie la Ierusalim. 13 Dar Pavel a răspuns: „Ce faceţi plângând şi frângându-mi inima? Pentru că eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar să şi mor la Ierusalim pentru Numele Domnului Isus“. 14 Şi cum el nu se lăsa înduplecat, am tăcut, spunând: „Facă-se voia Domnului!“ 15 Şi, după aceste zile, pregătindu-ne de plecare, ne-am suit la Ierusalim. 16 Şi au venit şi dintre ucenicii din Cezareea împreună cu noi, aducând pe Mnason, un cipriot, un vechi ucenic, la care să găzduim.
17 Şi când am ajuns noi la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie. 18 Şi a doua zi, Pavel a intrat împreună cu noi la Iacov şi toţi bătrânii au venit acolo. 19 Şi, după ce i-a salutat, au istorisit, unul câte unul, cele ce a făcut Dumnezeu între naţiuni, prin lucrarea lui. 20 Şi ei, auzind, Îl glorificau pe Dumnezeu; şi i-au spus: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt zeloşi pentru lege. 21 Şi ei au fost înştiinţaţi despre tine că îi înveţi lepădarea de Moise pe toţi iudeii dintre naţiuni, spunând că ei nu trebuie să-şi circumcidă copiii, nici să umble potrivit obiceiurilor. 22 Ce este deci de făcut? Negreşit, trebuie să se adune mulţime, pentru că vor auzi că ai venit. 23 Deci fă ceea ce-ţi spunem: avem patru bărbaţi care sunt sub jurământ; 24 ia-i şi curăţeşte-te împreună cu ei şi plăteşte-le cheltuielile, ca să-şi radă capul. Şi toţi vor cunoaşte că nu este nimic din ceea ce au fost înştiinţaţi despre tine; ci că şi tu însuţi umbli după rânduială, păzind legea. 25 Iar cu privire la cei dintre naţiunile care au crezut, noi am scris, hotărând ca ei să se ferească şi de ceea ce este jertfit idolilor şi de sânge şi de ce este sugrumat, şi de curvie“. 26 Atunci Pavel, luând cu sine pe oamenii aceia, în ziua următoare, curăţindu-se, a intrat împreună cu ei în templu, anunţând timpul de împlinire a zilelor curăţirii, până când se aducea darul pentru fiecare dintre ei.
27 Şi, când erau aproape să se împlinească cele şapte zile, iudeii din Asia, văzându-l în templu, au întărâtat toată mulţimea şi au pus mâinile pe el, 28 strigând: „Bărbaţi israeliţi, ajutor! Acesta este omul care învaţă pe toţi de pretutindeni împotriva poporului şi a legii şi a locului acestuia, chiar a adus şi greci în templu şi a întinat acest loc sfânt“. 29 Pentru că îl văzuseră mai înainte pe Trofim, efeseanul, împreună cu el în cetate, pe care gândeau că Pavel l-a adus în templu. 30 Şi toată cetatea a fost pusă în mişcare şi poporul a alergat din toate părţile; şi, apucându-l pe Pavel, îl trăgeau afară din templu şi îndată au fost închise uşile. 31 Şi, pe când căutau să-l omoare, a venit vestea la comandantul cohortei că tot Ierusalimul este tulburat; 32 acesta, luând cu sine îndată ostaşi şi centurioni, a alergat jos la ei. Iar ei, văzând pe comandant şi pe ostaşi, au încetat să-l bată pe Pavel. 33 Atunci comandantul s-a apropiat şi l-a apucat şi a poruncit să fie legat cu două lanţuri; şi a întrebat cine este şi ce a făcut. 34 Şi, în mulţime, unii strigau una, alţii altceva. Şi neputând cunoaşte ceva sigur, din cauza agitaţiei, a poruncit să-l ducă în fortăreaţă. 35 Dar, când a ajuns pe trepte, a trebuit ca el să fie purtat de ostaşi, din cauza violenţei mulţimii; 36 pentru că mulţimea poporului venea în urmă, strigând: „Luaţi-l!“ 37 Dar când era să fie dus în fortăreaţă, Pavel ·i-a spus comandantului: „Îmi este permis să-ţi spun ceva?“ Şi el a spus: „Ştii greceşte? 38 Nu eşti deci egipteanul acela care, înainte de aceste zile, s-a răsculat şi a scos în pustiu pe cei patru mii de ucigaşi?“ 39 Dar Pavel a spus: „Eu sunt iudeu din Tars, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate din Cilicia, şi te rog, dă-mi voie să vorbesc poporului“. 40 Şi, după ce el i-a dat voie, Pavel, stând pe trepte, a făcut semn poporului cu mâna; şi, făcându-se linişte mare, le-a vorbit în limba evreiască, spunând: