1 „Fraţi şi părinţi, ascultaţi-mi acum apărarea faţă de voi!“ 2 Şi, auzind ei că le vorbea în limba evreiască, au făcut şi mai multă linişte. Şi el a spus: 3 „Eu sunt iudeu născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut în cetatea aceasta, la picioarele lui Gamaliel, educat după exactitatea legii părinţilor, fiind zelos pentru Dumnezeu, cum sunteţi şi voi toţi astăzi. 4 Eu am persecutat această Cale până la moarte, legând şi trimiţând în închisori şi bărbaţi şi femei; 5 după cum şi marele preot îmi este martor şi toţi bătrânii, de la care, primind şi scrisori către fraţi, am mers la Damasc, ca să aduc legaţi la Ierusalim şi pe cei care erau acolo, ca să fie pedepsiţi. 6 Şi a fost că, pe când călătoream şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată din cer a strălucit o lumină mare împrejurul meu. 7 Şi am căzut la pământ şi am auzit un glas, spunându-mi: «Saule, Saule, pentru ce Mă persecuţi?» 8 Şi eu am răspuns: «Cine eşti, Doamne?» Şi El mi-a zis: «Eu sunt Isus Nazarineanul, pe care tu Îl persecuţi». 9 Iar cei care erau împreună cu mine au văzut, în adevăr, lumina şi s-au umplut de frică, dar n-au auzit glasul Celui care-mi vorbea. 10 Şi am spus: «Ce să fac, Doamne?» Şi Domnul mi-a zis: «Ridică-te şi mergi la Damasc şi acolo ţi se va spune despre toate care-ţi sunt rânduite să le faci». 11 Şi, pentru că nu vedeam, datorită gloriei acelei lumini, fiind dus de mână de cei care erau cu mine, am venit la Damasc. 12 Şi un oarecare Anania, om evlavios după lege, cu mărturie bună de la toţi iudeii care locuiesc acolo, 13 venind la mine şi stând lângă mine, mi-a spus: «Frate Saul, primeşte-ţi vederea!» Şi eu, în acelaşi ceas, am privit în sus la el. 14 Şi el a spus: «Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales dinainte ca să cunoşti voia Lui şi să-L vezi pe Cel Drept şi să auzi glas din gura Lui; 15 pentru că Îi vei fi martor către toţi oamenii despre ceea ce ai văzut şi ai auzit. 16 Şi acum, ce zăboveşti? Ridică-te şi fii botezat şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Lui». 17 Şi a fost că, după ce m-am întors la Ierusalim şi mă rugam în templu, am fost în extaz; 18 şi L-am văzut spunându-mi: «Grăbeşte-te şi ieşi repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre Mine». 19 Şi eu am spus: «Doamne, ei înşişi ştiu că eu puneam în închisoare şi băteam prin sinagogi pe cei care cred în Tine; 20 şi când se vărsa sângele martorului Tău Ştefan, stăteam şi eu acolo şi încuviinţam uciderea lui şi păzeam hainele celor care-l omorau». 21 Şi El mi-a zis: «Du-te, pentru că Eu te voi trimite departe, la naţiuni»“.
22 Şi l-au ascultat până la cuvântul acesta şi şi-au ridicat glasul, spunând: „Ia de pe pământ pe unul ca acesta, pentru că nu trebuie să trăiască!“ 23 Şi, pe când strigau ei şi-şi aruncau hainele şi aruncau praf în aer, 24 comandantul a poruncit să fie dus în fortăreaţă, spunând să fie cercetat, cu biciuire, ca să afle pentru ce motiv strigau astfel împotriva lui. 25 Dar, când l-au întins pentru bicele de curele, Pavel i-a zis centurionului care stătea lângă el: „Vă este permis să biciuiţi un cetăţean roman şi necondamnat?“ 26 Şi centurionul, auzind aceasta, a mers şi a raportat comandantului, spunând: „Ce ai de gând să faci? Pentru că omul acesta este roman“. 27 Şi comandantul, venind, i-a zis: „Spune-mi, tu eşti roman?“ Şi el a spus: „Da“. 28 Şi comandantul a răspuns: „Eu cu o mare sumă de bani am cumpărat cetăţenia aceasta“. Şi Pavel a spus: „Iar eu sunt chiar născut roman“. 29 Îndată deci cei care erau gata să-l cerceteze au plecat de la el; şi comandantul de asemenea s-a temut, când a aflat că este roman şi pentru că-l legase.
30 Şi, a doua zi, dorind să cunoască sigur pentru ce este acuzat de iudei, l-a eliberat şi a poruncit să se adune preoţii de seamă şi tot sinedriul; şi, aducând pe Pavel jos, l-a pus înaintea lor.